1 A tunci Elifaz din Teman i-a zis:
Entonces Elifaz, el Temanita respondió:
2 „ Oare se cade să răspundă înţeleptul cu învăţături deşarte şi să-şi umple stomacul cu vântul de răsărit?
“¿Debe responder un sabio con hueca sabiduría Y llenarse de viento del este ?
3 S ă se apere folosind cuvinte nefolositoare sau o vorbire fără de folos?
¿Debe argumentar con razones inútiles O con palabras sin provecho?
4 T u dai la o parte chiar şi frica de Dumnezeu şi împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu.
Ciertamente, tú rechazas la reverencia, E impides la meditación delante de Dios.
5 N edreptatea ta te învaţă ce să spui, iar limba ta e ca a unui om viclean.
Porque tu culpa enseña a tu boca, Y escoges el lenguaje de los astutos.
6 G ura ta te condamnă, nu a mea, buzele tale mărturisesc împotriva ta.
Tu propia boca te condena, y no yo, Y tus propios labios testifican contra ti.
7 C rezi că tu te-ai născut primul între oameni? Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?
¿Fuiste tú el primer hombre en nacer, O fuiste dado a luz antes que las colinas ?
8 A i fost tu la sfatul lui Dumnezeu? Tu eşti singurul care are înţelepciune?
¿Oyes tú el secreto de Dios, Y retienes para ti la sabiduría?
9 C e ştii tu, şi noi să nu ştim? Ce cunoşti tu, şi noi să nu cunoaştem?
¿Qué sabes tú que nosotros no sepamos? ¿ Qué entiendes tú que nosotros no entendamos ?
10 Î ntre noi sunt oameni cu părul cărunt, oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău.
También entre nosotros hay canosos y ancianos De más edad que tu padre.
11 S unt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu sau cuvintele care ţi-au fost spuse cu blândeţe?
¿Te parecen poco los consuelos de Dios, Y la palabra hablada a ti con dulzura?
12 D e ce îţi îndepărtezi inima? Şi ce înseamnă strălucirea ochilor tăi,
¿Por qué te arrebata el corazón, Y por qué centellean tus ojos,
13 d e îţi întărâţi duhul împotriva lui Dumnezeu şi laşi să-ţi iasă din gură astfel de cuvinte?
Para volver tu espíritu contra Dios Y dejar salir de tu boca tales palabras?
14 C e este omul ca el să poată fi curat sau ce este cel născut din femeie ca să poată fi drept?
¿Qué es el hombre para que sea puro, O el nacido de mujer para que sea justo ?
15 D acă Dumnezeu nu se încrede nici în sfinţii Săi, dacă nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi,
Si Dios no confía en Sus santos, Y ni los cielos son puros ante Sus ojos;
16 c u atât mai puţin omul care este mârşav şi corupt, care bea nedreptatea ca pe apă.
¡cuánto menos el hombre, un ser abominable y corrompido, Que bebe la iniquidad como agua!
17 A scultă-mă! şi îţi voi face cunoscut, îţi voi arăta ceea ce am văzut,
Yo te mostraré, escúchame, Y te contaré lo que he visto;
18 c eea ce-au povestit oamenii înţelepţi, care nu au ascuns nimic din ce le-au spus părinţii lor,
Lo que los sabios han dado a conocer, Sin ocultar nada de sus padres;
19 p entru că doar lor le-a fost dată ţara şi nici un străin n-a trecut printre ei.
A ellos solos se les dio la tierra, Y ningún extranjero pasó entre ellos.
20 C el rău se chinuie în durere în toate zilele sale şi are parte de cruzime în toţi anii lui.
Todos sus días el impío se retuerce de dolor, Y contados están los años reservados para el tirano.
21 Z gomote înspăimântătoare îi umplu urechile; când toate par bine, tâlharii îl atacă.
Ruidos de espanto hay en sus oídos, Mientras está en paz, el destructor viene sobre él.
22 N u speră că va scăpa de întuneric; el este însemnat pentru sabie.
El no cree que volverá de las tinieblas, Y que está destinado para la espada.
23 A leargă încoace şi încolo după pâine, zicând: «Unde e?» Ştie că ziua întunericului e aproape.
Vaga en busca de pan, diciendo: ‘¿Dónde está?’ Sabe que es inminente el día de las tinieblas.
24 N ecazul şi neliniştea îl înspăimântă, se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă,
La ansiedad y la angustia lo aterran, Lo dominan como rey dispuesto para el ataque;
25 c ăci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu şi s-a mândrit înaintea Celui Atotputernic,
Porque él ha extendido su mano contra Dios, Y se porta con soberbia contra el Todopoderoso (Shaddai).
26 p entru că a alergat cu încăpăţânare împotriva Lui, cu un scut gros şi puternic.
Corre contra El con cuello erguido, Con su escudo macizo;
27 D eşi faţa i s-a umflat de grăsime şi i s-au îngrăşat şalele,
Porque ha cubierto su rostro con su gordura, Se le han hecho pliegues de grasa sobre la cintura,
28 e l va locui în cetăţi distruse şi în case în care nu stă nimeni, în case gata să ajungă o grămadă de ruine.
Y ha vivido en ciudades desoladas, En casas inhabitables, Destinadas a convertirse en ruinas.
29 N u se va mai îmbogăţi, nu-i va mai creşte averea şi averea lui nu va mai împânzi ţara.
No se enriquecerá, ni sus bienes perdurarán, Ni su espiga se inclinará a tierra.
30 N u va scăpa de întuneric, o flacără îi va usca mlădiţele şi suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta.
No escapará de las tinieblas, Secará la llama sus renuevos, Y por el soplo de Su boca desaparecerá.
31 S ă nu se înşele încrezându-se în deşertăciune, căci deşertăciunea îi va fi răsplata.
Que no confíe en la vanidad, engañándose a sí mismo, Pues vanidad será su recompensa.
32 V a fi răsplătit înainte de vreme şi mlădiţele lui nu vor înverzi.
Antes de su tiempo se cumplirá, Y la hoja de su palmera no reverdecerá.
33 E l va fi ca o viţă ai cărei struguri au fost rupţi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.
Dejará caer sus uvas verdes como la vid, Y como el olivo dejará caer su flor.
34 C ăci gloata celor lipsiţi de evlavie va ajunge stearpă şi focul va arde corturile celor ce iubesc mita.
Porque estéril es la compañía de los impíos, Y el fuego consume las tiendas del corrupto.
35 E i zămislesc necazul şi dau naştere la rău, pântecele lor pregăteşte înşelătoria.“
Conciben malicia, dan a luz iniquidad, Y en su mente traman engaño.”