1 V eniţi să strigăm de bucurie către Domnul, să strigăm către Stânca mântuirii noastre!

Vengan, cantemos con gozo al Señor, Aclamemos con júbilo a la roca de nuestra salvación.

2 S ă ne înfăţişăm înaintea Lui cu laude şi să strigăm către El prin cântări!

Vengamos ante Su presencia con acción de gracias; Aclamemos a El con salmos.

3 C ăci Domnul este un Dumnezeu mare, este un împărat mare, mai presus de toţi zeii!

Porque Dios grande es el Señor, Y Rey grande sobre todos los dioses,

4 E l ţine în mână adâncimile pământului, iar înălţimile munţilor sunt ale Lui.

En cuya mano están las profundidades de la tierra; Suyas son también las cumbres de los montes.

5 A Lui este marea, – El a făcut-o – iar uscatul, mâinile Lui l-au întocmit.

Suyo es el mar, pues El lo hizo, Y Sus manos formaron la tierra firme.

6 V eniţi să I ne închinăm, să I ne plecăm înainte, să îngenunchem înaintea Domnului, Creatorul nostru!

Vengan, adoremos y postrémonos; Doblemos la rodilla ante el Señor nuestro Hacedor.

7 C ăci El este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul păşunii Lui, turma mâinii Sale! „Astăzi dacă auziţi glasul Lui,

Porque El es nuestro Dios, Y nosotros el pueblo de Su prado y las ovejas de Su mano. Si ustedes oyen hoy Su voz,

8 n u vă împietriţi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustie,

No endurezcan su corazón como en Meriba, Como en el día de Masah en el desierto,

9 c ând strămoşii voştri M-au pus la încercare şi M-au ispitit, deşi Îmi văzuseră lucrările!

Cuando sus padres Me tentaron, Me pusieron a prueba, aunque habían visto Mi obra.

10 T imp de patruzeci de ani am fost scârbit de acea generaţie şi am zis: «Ei sunt un popor care s-a rătăcit în inima lui şi n-au cunoscut căile Mele.»

Por cuarenta años Me repugnó aquella generación, Y dije: “Es un pueblo que se desvía en su corazón Y no conocen Mis caminos.

11 D e aceea am jurat în mânia Mea: «Nu vor intra în odihna Mea!»“

Por tanto, juré en Mi ira: Ciertamente no entrarán en Mi reposo.”