1 C uvintele oratorului, fiul lui David, rege la Ierusalim. Deşertăciunea existenţei

Palabras del Predicador, hijo de David, rey en Jerusalén.

2 „ O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice oratorul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune!

“Vanidad de vanidades,” dice el Predicador, “Vanidad de vanidades, todo es vanidad.”

3 C e câştig are omul din toată osteneala pe care o depune sub soare?

¿Qué provecho recibe el hombre de todo el trabajo Con que se afana bajo el sol ?

4 U n neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne mereu în picioare.

Una generación va y otra generación viene, Pero la tierra permanece para siempre.

5 S oarele răsare şi apune, grăbindu-se apoi înspre locul de unde va răsări iar.

El sol sale y el sol se pone, A su lugar se apresura. De allí vuelve a salir.

6 V ântul bate spre sud, apoi se întoarce spre nord, se întoarce din nou, umblă mereu şi revine continuu la circuitul său.

Soplando hacia el sur, Y girando hacia el norte, Girando y girando va el viento; Y sobre sus giros el viento regresa.

7 T oate râurile curg spre mare, fără să o umple însă; râurile se întorc de unde au plecat, doar ca să pornească iarăşi de acolo.

Todos los ríos van hacia el mar, Pero el mar no se llena. Al lugar donde los ríos fluyen, Allí vuelven a fluir.

8 T oate lucrurile sunt obositoare, cum nu se poate spune, dar ochiul nu se satură să privească, aşa cum nici urechea nu se satură să asculte.

Todas las cosas son fatigosas, El hombre no puede expresar las. No se sacia el ojo de ver, Ni se cansa el oído de oír.

9 C e a fost va mai fi, iar ce s-a făcut se va mai face! Nu este nimic nou sub soare!

Lo que fue, eso será, Y lo que se hizo, eso se hará; No hay nada nuevo bajo el sol.

10 D acă cineva zice: «Iată un lucru nou!», totuşi el exista demult, încă din veacurile dinaintea noastră.

¿Hay algo de que se pueda decir: “Mira, esto es nuevo?” Ya existía en los siglos Que nos precedieron.

11 N u ne mai amintim de cei de demult, tot aşa cum nici cei ce vor urma nu se vor mai păstra în amintirea celor ce vor veni după ei.“ Deşertăciunea înţelepciunii

No hay memoria de las cosas primeras Ni tampoco de las postreras que sucederán; No habrá memoria de ellas Entre los que vendrán después. Vanidad del Saber

12 „ Eu, oratorul, am fost rege peste Israel la Ierusalim.

Yo, el Predicador, he sido rey sobre Israel en Jerusalén.

13 M -am dedicat studiului şi cercetării înţelepciunii cu privire la toate lucrurile care se săvârşesc sub ceruri; aceasta este o ocupaţie obositoare, pe care Dumnezeu o dă oamenilor ca să se îndeletnicească cu ea.

Y apliqué mi corazón a buscar e investigar con sabiduría todo lo que se ha hecho bajo el cielo. Tarea dolorosa dada por Dios a los hijos de los hombres para ser afligidos con ella.

14 A m observat toate lucrările care se fac sub soare şi iată că toate sunt deşertăciune şi goană după vânt.

He visto todas las obras que se han hecho bajo el sol, y he observado que todo es vanidad y correr tras el viento.

15 « Ce a fost îndoit odată nu mai poate fi îndreptat, iar ce lipseşte nu poate fi numărat.»

Lo torcido no puede enderezarse, Y lo que falta no se puede contar.

16 M i-am zis: «Iată că mi-am mărit faima şi mi-am sporit înţelepciunea mai mult decât toţi cei care au fost la Ierusalim înaintea mea; inima mea a experimentat mult mai multă înţelepciune şi cunoştinţă.»

Yo me dije: “Yo he engrandecido y aumentado en sabiduría más que todos los que estuvieron antes de mí sobre Jerusalén; mi corazón ha contemplado mucha sabiduría y conocimiento.”

17 M -am dedicat cunoaşterii înţelepciunii, precum şi cunoaşterii nebuniei şi a prostiei, dar mi-am dat seama că şi aceasta este goană după vânt.

Y apliqué mi corazón a conocer la sabiduría y a conocer la locura y la insensatez. Me di cuenta de que esto también es correr tras el viento.

18 « Unde este multă înţelepciune, este şi multă supărare şi cu cât este mai multă cunoştinţă, cu atât este mai multă mâhnire.»“

Porque en la mucha sabiduría hay mucha angustia, Y quien aumenta el conocimiento, aumenta el dolor.