1 I acov s-a aşezat în ţara în care a locuit tatăl său, în Canaan.

Jacob habitó en la tierra donde había peregrinado su padre, en la tierra de Canaán.

2 A ceasta este istoria lui Iacov. La vârsta de şaptesprezece ani, Iosif păştea turma împreună cu fraţii săi, fiii Bilhei şi ai Zilpei, soţiile tatălui său; el îi spunea tatălui lor lucrurile rele pe care aceştia le făceau.

Esta es la historia de las generaciones de Jacob: Cuando José tenía diecisiete años, apacentaba el rebaño con sus hermanos. El joven estaba con los hijos de Bilha y con los hijos de Zilpa, mujeres de su padre. Y José trajo a su padre malos informes sobre ellos.

3 I srael îl îndrăgea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că era un fiu născut la bătrâneţe şi i-a făcut o tunică decorată.

Israel amaba a José más que a todos sus hijos, porque era para él el hijo de su vejez; y le hizo una túnica de muchos colores.

4 C ând fraţii săi au văzut că tatăl lor îl îndrăgea mai mult decât pe ei, l-au urât pe Iosif şi n-au putut să-i vorbească prieteneşte.

Y sus hermanos vieron que su padre amaba más a José que a todos ellos; por eso lo odiaban y no podían hablarle amistosamente. Sueños de José

5 I osif a avut un vis pe care l-a istorisit fraţilor săi, dar aceştia l-au urât şi mai mult.

José tuvo un sueño y cuando se lo contó a sus hermanos, ellos lo odiaron aún más.

6 E l le-a zis: – Ascultaţi visul pe care l-am avut!

Y él les dijo: “Les ruego que escuchen este sueño que he tenido.

7 S e făcea că eram la legatul snopilor pe câmp. Deodată, snopul meu s-a ridicat în picioare, iar snopii voştri s-au adunat în jurul lui şi s-au plecat înaintea snopului meu.

Estábamos atando gavillas en medio del campo, y sucedió que mi gavilla se levantó y se puso derecha, y entonces las gavillas de ustedes se ponían alrededor y se inclinaban hacia mi gavilla.”

8 F raţii săi i-au răspuns: – Doar nu vei domni tu peste noi?! Doar nu ne vei stăpâni tu?! Şi l-au urât şi mai mult din cauza viselor şi a cuvintelor sale.

Y sus hermanos le dijeron: “¿Acaso reinarás sobre nosotros? ¿O acaso te enseñorearás sobre nosotros ?” Y lo odiaron aún más por causa de sus sueños y de sus palabras.

9 I osif a mai avut un vis şi l-a istorisit şi pe acesta fraţilor săi: – Am mai avut un vis, a spus el. Se făcea că soarele, luna şi unsprezece stele se plecau înaintea mea.

José tuvo también otro sueño, y se lo contó a sus hermanos, diciendo: “He tenido otro sueño; y el sol, la luna y once estrellas se inclinaban ante mí.”

10 D ar când le-a istorisit acest vis tatălui şi fraţilor săi, tatăl său l-a mustrat zicându-i: – Ce fel de vis este acesta pe care l-ai avut? Oare vom veni eu, mama ta şi fraţii tăi ca să ne prosternăm înaintea ta?

Cuando se lo contó a su padre y a sus hermanos, su padre lo reprendió, y le dijo: “¿Qué es este sueño que has tenido ? ¿Acaso yo, tu madre y tus hermanos vendremos a inclinarnos hasta el suelo ante ti ?”

11 F raţii săi l-au invidiat, dar tatăl său a ţinut minte acest vis.

Sus hermanos le tenían envidia, pero su padre reflexionaba sobre lo que se había dicho. José Va en Busca de sus Hermanos

12 F raţii săi s-au dus să pască turma tatălui lor lângă Şehem.

Después sus hermanos fueron a apacentar el rebaño de su padre en Siquem.

13 I srael i-a zis lui Iosif: – Ştii că fraţii tăi pasc oile lângă Şehem. Vino, căci vreau să te trimit la ei. – Sunt gata, a răspuns el.

Israel dijo a José: “¿No están tus hermanos apacentando el rebaño en Siquem ? Ven, y te voy a enviar a ellos.” “Iré,” le dijo José.

14 – Du-te, vezi dacă fraţii tăi şi turma sunt bine şi adu-mi veşti! i-a zis Israel. Apoi l-a trimis din valea Hebron. Când a ajuns la Şehem,

Entonces Israel le dijo: “Ve ahora y mira cómo están tus hermanos y cómo está el rebaño, y tráeme noticias de ellos.” Lo envió, pues, desde el Valle de Hebrón, y José fue a Siquem.

15 u n om l-a găsit rătăcind pe câmp şi l-a întrebat: – Ce cauţi?

Estando él dando vueltas por el campo, un hombre lo encontró, y el hombre le preguntó: “¿Qué buscas?”

16 – Îi caut pe fraţii mei, a răspuns el; spune-mi, te rog, unde pasc ei turma?

“Busco a mis hermanos,” respondió José; “le ruego que me informe dónde están apacentando el rebaño.”

17 O mul acela i-a răspuns: – Au plecat de aici. I-am auzit sfătuindu-se să meargă la Dotan. Iosif s-a dus pe urma fraţilor săi şi i-a găsit la Dotan.

“Se han ido de aquí,” le contestó el hombre, “pues yo les oí decir: ‘Vamos a Dotán.’” Entonces José fue tras sus hermanos y los encontró en Dotán. Complot de los Hermanos de José

18 E i l-au văzut de departe şi, înainte ca el să ajungă la ei, au pus la cale să-l omoare.

Cuando ellos lo vieron de lejos, y antes que se les acercara, tramaron contra él para matarlo.

19 E i s-au sfătuit astfel: – Vine „visătorul“!

Y se dijeron unos a otros: “Aquí viene el soñador.

20 H aideţi să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una dintre aceste gropi. Vom spune că l-a mâncat un animal sălbatic şi vom vedea ce se va alege de visele lui.

Ahora pues, vengan, matémoslo y arrojémoslo a uno de los pozos; y diremos: ‘Una fiera lo devoró.’ Entonces veremos en qué quedan sus sueños.”

21 D ar când Ruben a auzit lucrul acesta, a încercat să-l scape din mâinile lor, zicând: – Să nu-i luăm viaţa!

Pero Rubén oyó esto y lo libró de sus manos, y dijo: “No le quitemos la vida.”

22 F ără vărsare de sânge! a continuat el. Aruncaţi-l în această fântână din pustie, fără să vă întindeţi mâna asupra lui. Spunea aceasta pentru ca să-l scape din mâinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl său.

Rubén les dijo además: “No derramen sangre. Echenlo en este pozo del desierto, pero no le pongan la mano encima.” Esto dijo para poder librarlo de las manos de ellos y devolverlo a su padre.

23 C ând Iosif a ajuns la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de tunica sa, de tunica decorată pe care o purta,

Y cuando José llegó a sus hermanos, lo despojaron de su túnica, la túnica de muchos colores que llevaba puesta.

24 l -au luat şi l-au aruncat într-o fântână; fântâna era goală, fără pic de apă în ea.

Lo tomaron y lo echaron en el pozo. El pozo estaba vacío, no había agua en él. José Vendido como Esclavo

25 A poi s-au aşezat să mănânce. Dintr-odată au observat apropiindu-se o caravană de-a ismaeliţilor venind din Ghilad şi ducând în Egipt, pe cămilele lor, condimente, balsam şi smirnă.

Entonces se sentaron a comer, y cuando levantaron los ojos, vieron una caravana de Ismaelitas que venía de Galaad con sus camellos cargados de resina aromática, bálsamo y mirra, e iban bajando hacia Egipto.

26 I uda le-a zis fraţilor săi: „Ce câştigăm dacă ne omorâm fratele şi-i ascundem sângele?

Y Judá dijo a sus hermanos: “¿Qué ganaremos con matar a nuestro hermano y ocultar su sangre ?

27 H aideţi să-l vindem ismaeliţilor şi să nu ne întindem mâna asupra lui, căci totuşi este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Fraţii săi au fost de acord.

Vengan, vendámoslo a los Ismaelitas y no pongamos las manos sobre él, pues es nuestro hermano, carne nuestra.” Y sus hermanos le hicieron caso.

28 C ând s-au apropiat negustorii midianiţi, fraţii săi l-au scos pe Iosif afară din fântână şi l-au vândut ismaeliţilor cu douăzeci de şecheli de argint. Aceştia l-au dus pe Iosif în Egipt.

Pasaron entonces los mercaderes Madianitas, y ellos sacaron a José, subiéndolo del pozo, y vendieron a José a los Ismaelitas por veinte monedas de plata. Y éstos se llevaron a José a Egipto. Jacob Llora a José

29 C ând Ruben s-a întors la fântână şi a văzut că Iosif nu mai era acolo, şi-a sfâşiat hainele.

Cuando Rubén volvió al pozo, José ya no estaba en el pozo. Entonces rasgó sus vestidos;

30 A poi s-a dus la fraţii săi şi le-a zis: „Copilul a dispărut; ce mă fac?“

y volvió a sus hermanos y les dijo: “El muchacho no está allí; y yo, ¿adónde iré ?”

31 D ar ei au luat tunica lui Iosif, au înjunghiat un ţap şi au înmuiat tunica în sânge.

Así que tomaron la túnica de José, mataron un macho cabrío, y empaparon la túnica en la sangre.

32 I -au trimis tunica decorată tatălui lor, zicând: „Am găsit asta; vezi dacă nu este tunica fiului tău.“

Entonces enviaron la túnica de muchos colores y la llevaron a su padre, y dijeron: “Encontramos esto. Te rogamos que lo examines para ver si es la túnica de tu hijo o no.”

33 E l a recunoscut-o şi a zis: „Este tunica fiului meu! L-a mâncat un animal sălbatic; fără îndoială, Iosif a fost sfâşiat în bucăţi.“

El la examinó, y dijo: “Es la túnica de mi hijo. Una fiera lo ha devorado. Sin duda José ha sido despedazado.”

34 A tunci Iacov şi-a sfâşiat hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi l-a jelit pe fiul său multe zile.

Jacob rasgó sus vestidos, puso cilicio sobre sus lomos y estuvo de duelo por su hijo muchos días.

35 T oţi fiii şi fiicele sale au venit să-l mângâie, dar el n-a vrut să fie mângâiat, ci l-a bocit zicând: „Jelind voi coborî la fiul meu în Locuinţa Morţilor.“

Todos sus hijos y todas sus hijas vinieron para consolarlo, pero él rehusó ser consolado, y dijo: “Ciertamente enlutado bajaré al Seol (región de los muertos) por causa de mi hijo.” Y su padre lloró por él.

36 M idianiţii l-au vândut pe Iosif în Egipt lui Potifar, unul dintre demnitarii lui Faraon şi conducător al gărzii.

Mientras tanto, los Madianitas lo vendieron en Egipto a Potifar, oficial de Faraón, capitán de la guardia.