1 A m încheiat un legământ cu ochii mei, să nu-mi aţintesc privirea asupra unei fecioare.

“Hice un pacto con mis ojos, ¿Cómo podía entonces mirar a una virgen ?

2 D ar ce parte am de la Dumnezeu de sus şi moştenire de la Cel Atotputernic din înălţimi?

¿Y cuál es la porción de Dios desde arriba, O la heredad del Todopoderoso (Shaddai) desde las alturas?

3 O are necazul nu este pentru cel nedrept şi dezastrul pentru cei ce săvârşesc fărădelegea?

¿No es la calamidad para el injusto, Y el infortunio para los que obran iniquidad ?

4 O are nu vede El căile mele şi nu numără El toţi paşii mei?

¿No ve El mis caminos, Y cuenta todos mis pasos ?

5 D acă am umblat în minciună şi paşii mei s-au grăbit să înşele,

Si he caminado con la mentira, Y si mi pie se ha apresurado tras el engaño,

6 a tunci să mă cântărească Dumnezeu într-o cumpănă dreaptă şi-mi va cunoaşte curăţia!

Que El me pese en balanzas de justicia, Y que Dios conozca mi integridad.

7 D acă paşii mi s-au abătut de pe cale, dacă inima mi-a urmat ochii şi dacă mi s-au pângărit mâinile,

Si mi paso se ha apartado del camino, Si mi corazón se ha ido tras mis ojos, Y si alguna mancha se ha pegado en mis manos,

8 a tunci alţii să mănânce ce am semănat şi roadele mele să fie smulse din rădăcini.

Que yo siembre y otro coma, Y sean arrancadas mis cosechas.

9 D acă mi-a fost atrasă inima de vreo femeie şi dacă am pândit la uşa vecinului meu,

Si mi corazón fue seducido por mujer, O he estado al acecho a la puerta de mi prójimo,

10 a tunci soţia mea să macine pentru altul şi alţii să se culce cu ea.

Que muela para otro mi mujer, Y otros se encorven sobre ella.

11 A ceasta ar fi fost o nelegiuire, ar fi fost un păcat ce ar fi trebuit judecat.

Porque eso sería una terrible ofensa (infamia), Y una iniquidad castigada por los jueces;

12 A r fi fost un foc ce ar fi mistuit până la Nimicire, ce mi-ar fi ars până la rădăcină tot secerişul.

Porque sería fuego que consume hasta el Abadón (lugar de destrucción), Y arrancaría toda mi ganancia.

13 D acă n-am făcut dreptate sclavului sau sclavei mele, atunci când s-au plâns împotriva mea,

Si he negado el derecho de mi siervo o de mi sierva Cuando presentaron queja contra mí,

14 c e voi face când se va ridica Dumnezeu? Ce voi răspunde când va cerceta El?

¿qué haré cuando Dios se levante? Y cuando El me pida cuentas, ¿qué Le responderé?

15 C el Ce m-a făcut pe mine în pântece, nu i-a făcut şi pe ei? Oare nu Acelaşi ne-a întocmit în pântecele mamelor noastre?

¿Acaso Aquél que me hizo en el seno materno, no lo hizo también a él? ¿No fue uno mismo el que nos formó en la matriz ?

16 D acă n-am dat celui sărac ce-mi cerea sau dacă am făcut să se mâhnească ochii văduvei,

Si he impedido a los pobres su deseo, O he hecho desfallecer los ojos de la viuda,

17 d acă mi-am mâncat pâinea de unul singur, iar cel orfan nu a mâncat din ea, –

O si he comido mi bocado solo, Y el huérfano no ha comido de él

18 e u care, din tinereţe, l-am crescut ca un tată şi de când m-am născut am călăuzit pe văduvă, –

(aunque desde mi juventud él creció conmigo como con un padre, Y a la viuda la guié desde mi infancia );

19 d acă am văzut pe cel nenorocit lipsit de haine sau pe cel nevoiaş fără îmbrăcăminte,

Si he visto a alguien perecer por falta de ropa, Y sin abrigo al necesitado,

20 i ar inima lui nu m-a binecuvântat atunci când l-am încălzit cu lâna oilor mele,

Si su corazón no me ha expresado gratitud, Pues se ha calentado con el vellón de mis ovejas;

21 d acă mi-am ridicat mâna împotriva orfanului pentru că aveam sprijinul celor de la poarta cetăţii,

Si he alzado contra el huérfano mi mano, Porque vi que yo tenía apoyo en la puerta (de la ciudad),

22 a tunci să-mi cadă umărul de la locul lui şi să-mi fie smulsă mâna din încheietură.

Que mi hombro se caiga de la coyuntura, Y mi brazo se quiebre en el codo.

23 D ar pentru că m-am temut de nenorocirile lui Dumnezeu şi îmi era frică de măreţia Sa, n-am putut face astfel de lucruri.

Porque el castigo de Dios es terror para mí, Y ante Su majestad (exaltación) nada puedo hacer.

24 D acă mi-am pus încrederea în aur sau am zis aurului curat: «Tu îmi dai încredere!»

Si he puesto en el oro mi confianza, Y he dicho al oro fino: ‘Tú eres mi seguridad;’

25 s au dacă m-am bucurat de marea mea avere şi de bogăţia pe care mâinile mele au adunat-o,

Si me he alegrado porque mi riqueza era grande, Y porque mi mano había adquirido mucho;

26 d acă am privit soarele în strălucirea sa sau luna mişcându-se în splendoarea ei

Si he mirado al sol cuando brillaba, O a la luna marchando en esplendor,

27 ş i mi s-a amăgit în taină inima, dacă mâna mea le-a dat sărutări,

Y fue mi corazón seducido en secreto, Y mi mano tiró un beso de mi boca,

28 a ceasta ar fi fost o nelegiuire de judecat, pentru că aş fi fost necredincios Celui Preaînalt.

Eso también hubiera sido iniquidad que merecía juicio, Porque habría negado al Dios de lo alto.

29 D acă m-am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura sau dacă mi-a părut bine când a venit necazul peste el,

¿Acaso me he alegrado en la destrucción de mi enemigo, O me he regocijado cuando el mal le sobrevino ?

30 d acă mi-am lăsat gura să păcătuiască cerând blestem peste vieţile lor,

No, no he permitido que mi boca peque Pidiendo su vida en una maldición.

31 d acă oamenii din cortul meu n-au zis niciodată: «Cine nu s-a săturat din carnea lui?»,

¿Acaso no han dicho los hombres de mi tienda: ‘¿Quién puede hallar a alguien que no se haya saciado con su carne ?’

32 – străinul însă n-a rămas în drum peste noapte şi uşa mea a fost întotdeauna deschisă călătorului, –

El extranjero no pasa la noche afuera, Porque al viajero he abierto mis puertas.

33 d acă mi-am ascuns păcatele cum fac oamenii, zăvorându-mi nedreptatea în inimă

¿Acaso he cubierto mis transgresiones como Adán, Ocultando en mi seno mi iniquidad,

34 p entru că m-aş fi temut de mulţime, iar dispreţul clanurilor m-ar fi înspăimântat, tăcând şi neîndrăznind să ies afară …

Porque temí a la gran multitud, O el desprecio de las familias me aterró, Y guardé silencio y no salí de mi puerta?

35 O h! De-aş găsi pe cineva să mă asculte! (Iată, îmi semnez acum apărarea! Să-mi răspundă Cel Atotputernic! Să Îşi scrie plângerea Cel Ce mă acuză.

¡Quién me diera que alguien me oyera! Aquí está mi firma. ¡Que me responda el Todopoderoso! Y la acusación que ha escrito mi adversario,

36 O voi pune pe umăr, o voi purta ca pe o coroană.

Ciertamente yo la llevaría sobre mi hombro, Y me la pondría como una corona.

37 Î i voi da socoteală de toţi paşii mei, mă voi apropia de El ca un prinţ.)

Del número de mis pasos yo Le daría cuenta, Como a un príncipe me acercaría a El.

38 D acă pământul meu a strigat împotriva mea şi dacă brazdele lui au plâns împreună,

Si mi tierra clama contra mí, Y sus surcos lloran juntos;

39 d acă i-am mâncat roada fără să plătesc sau dacă i-am dat la moarte pe proprietarii lui,

Si he comido su fruto sin dinero, O si he causado que sus dueños pierdan sus vidas,

40 a tunci să crească pe el spini în loc de grâu şi neghină în loc de orz!“ Cuvintele lui Iov au luat sfârşit.

¡que en lugar de trigo crezcan cardos, Y en lugar de cebada hierba maloliente!” Aquí terminan las palabras de Job.