1 V ino în ajutor, Doamne, căci se duc cei evlavioşi şi pier cei credincioşi dintre fiii oamenilor!

Salva, Señor, porque el piadoso deja de ser; Porque los fieles desaparecen de entre los hijos de los hombres.

2 Î n zadar se linguşesc unul pe altul şi vorbesc de la inimă la inimă.

Falsedad habla cada uno a su prójimo; Hablan con labios lisonjeros y con doblez de corazón.

3 N imicească Domnul buzele linguşitoare şi limba lăudăroasă,

Corte el Señor todo labio lisonjero, La lengua que habla con exageración;

4 p e cei care zic: „Cu limba noastră vom reuşi; suntem stăpânii buzelor noastre! Cine poate stăpâni peste noi?“

A los que han dicho: “Con nuestra lengua prevaleceremos, Nuestros labios nos defienden; ¿quién es señor sobre nosotros ?”

5 „ Din pricina violenţei faţă de cel sărman şi a strigătelor celui nevoiaş, chiar acum Mă voi ridica, zice Domnul, şi-i voi mântui de prigonitorul lor.“

“Por la desolación del afligido, por los gemidos del menesteroso, Me levantaré ahora,” dice el Señor; “lo pondré en la seguridad que anhela.”

6 C uvintele Domnului sunt cuvinte curate, ca argintul purificat într-un cuptor de pământ, rafinat de şapte ori.

Las palabras del Señor son palabras puras, Plata probada en un crisol en la tierra, siete veces refinada.

7 T u, Doamne, ne vei păzi, Tu ne vei păzi în veci de asemenea oameni.

Tú, Señor, los guardarás; De esta generación los preservarás para siempre.

8 C ei răi mişună peste tot, când ticăloşia este înălţată printre fiii oamenilor.

Por todas partes se pasean los impíos, Cuando la maldad es exaltada entre los hijos de los hombres.