1 „ Dacă te vei întoarce, Israele, zice Domnul, dacă te vei întoarce la Mine, dacă vei alunga urâciunile tale dinaintea Mea şi nu vei mai rătăci,

“Si has de volver, oh Israel,” declara el Señor “vuélvete a Mí. Si quitas de Mi presencia tus abominaciones, Y no vacilas,

2 d acă vei jura: «Viu este Domnul!», făcând lucrul acesta cu credincioşie, cu judecată şi cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvântate în El şi se vor lăuda cu El.

Y juras: ‘Vive el Señor,’ En verdad, en juicio y en justicia, Entonces en El serán bendecidas las naciones, Y en El se gloriarán.”

3 C ăci aşa vorbeşte Domnul bărbaţilor din Iuda şi din Ierusalim: «Desţeleniţi-vă un ogor nou şi nu semănaţi între spini!

Porque así dice el Señor a los hombres de Judá y de Jerusalén: “Rompan la tierra no labrada, Y no siembren entre espinos.

4 T ăiaţi-vă împrejur pentru Domnul, circumcideţi-vă inimile, bărbaţi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului! Altfel, mânia Mea se va dezlănţui ca un foc şi va arde fără să mai poată fi stinsă, din cauza răutăţii faptelor voastre. Invazie din nord

Circuncídense para el Señor, Y quiten los prepucios de sus corazones, Hombres de Judá y habitantes de Jerusalén, No sea que Mi furor salga como fuego Y arda y no haya quien lo apague, A causa de la maldad de sus obras.”

5 D aţi de ştire în Iuda, vestiţi în Ierusalim şi spuneţi: ‘Sunaţi din trâmbiţă în ţară!’ Strigaţi în gura mare şi ziceţi: ‘Strângeţi-vă şi haideţi în cetăţile fortificate!’

Declaren en Judá y proclamen en Jerusalén, y digan: “Toquen la trompeta en la tierra; Clamen en alta voz, y digan: ‘Reúnanse y entremos En las ciudades fortificadas.’

6 Î nălţaţi un steag îndreptat spre Sion! Fugiţi şi nu vă opriţi! Căci Eu aduc, din nord, nenorocirea şi un mare prăpăd!»“

Levanten bandera hacia Sion; Busquen refugio, no se detengan; Porque traigo del norte la calamidad, Una gran destrucción.

7 „ Leul a ieşit din tufişul său şi nimicitorul neamurilor a pornit. El şi-a părăsit locul ca să distrugă ţara. Cetăţile tale vor zăcea în ruină, fără nici un locuitor.

Ha salido el león de la espesura, Y el destructor de naciones se ha puesto en marcha; Ha salido de su lugar Para convertir tu tierra en desolación. Tus ciudades quedarán en ruinas, sin habitantes.

8 D e aceea, îmbrăcaţi-vă cu saci, plângeţi şi tânguiţi-vă, căci mânia aprigă a Domnului nu s-a îndepărtat de la noi.“

Por eso, vístanse de cilicio, Laméntense y giman; Porque no se ha apartado de nosotros La ardiente ira del Señor.”

9 „ În ziua aceea, zice Domnul, regele şi conducătorii îşi vor pierde curajul, preoţii vor fi îngroziţi şi profeţii vor rămâne înmărmuriţi.“

“Y sucederá en aquel día,” declara el Señor “que fallará el corazón del rey Y el corazón de los príncipes; Se quedarán atónitos los sacerdotes Y los profetas se pasmarán.”

10 E u am zis: – O, Stăpâne Doamne! Într-adevăr ai înşelat poporul acesta şi Ierusalimul când ai zis: „Veţi avea pace!“ Iată că sabia este la gâtul lor!

Entonces dije: “¡Ah, Señor Dios! Ciertamente has engañado en gran manera a este pueblo y a Jerusalén, diciendo: ‘Paz tendrán,’ cuando tienen la espada al cuello.”

11 – În vremea aceea se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului că un vânt arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să cureţe.

En aquel tiempo se dirá a este pueblo y a Jerusalén: “Un viento abrasador de las alturas desoladas del desierto, en dirección a la hija de Mi pueblo, no para aventar, ni para limpiar,

12 T otuşi un vânt şi mai puternic va veni de la Mine! Acum însă îmi voi rosti judecăţile împotriva lor.

un viento demasiado fuerte para esto, vendrá a Mi mandato. Ahora Yo pronunciaré juicios contra ellos.

13 „ Iată, nimicitorul înaintează ca norii, carele lui sunt ca un vârtej, iar caii lui sunt mai rapizi decât vulturii. Vai de noi, căci vom fi distruşi!“

Miren, él sube como las nubes, Y sus carros como un torbellino; Sus caballos son más ligeros que las águilas. ¡Ay de nosotros, porque estamos perdidos!”

14 „ Curăţeşte-ţi inima de rău, Ierusalime, ca să fii izbăvit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?

Lava de maldad tu corazón, Jerusalén, Para que seas salvada. ¿Hasta cuándo morarán dentro de ti Pensamientos perversos ?

15 C ăci o voce strigă din Dan şi anunţă nenorocirea din muntele lui Efraim.

Porque una voz lo anuncia desde Dan, Y proclama el mal desde los montes de Efraín.

16 A duceţi aminte neamurilor lucrul acesta! Iată, vestiţi în Ierusalim că nişte asediatori vin dintr-o ţară îndepărtată şi îşi ridică glasurile împotriva cetăţilor lui Iuda.

“Avísen lo a las naciones: ¡Aquí están! Proclamen sobre Jerusalén: ‘Sitiadores vienen de tierra lejana Y alzan sus voces contra las ciudades de Judá.

17 C a cei care păzesc un ogor, aşa înconjoară ei Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.

Como guardas de campo están apostados contra ella por todos lados, Porque se ha rebelado contra Mí,’ declara el Señor.

18 C ăile şi faptele tale au adus acestea asupra ta. Aceasta este pedeapsa pentru răutatea ta. Ce amară este şi cum te pătrunde până în inimă!“

Tu comportamiento y tus acciones Te han traído estas cosas. Esta es tu maldad. ¡Qué amarga! ¡Cómo ha penetrado hasta tu corazón!”

19 „ Ah, măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Mă zvârcolesc în durere! Ah, zidurile inimii mele! Cum îmi zvâcneşte inima! Nu pot rămâne tăcut! Sufletul meu a auzit sunetul trâmbiţei şi strigătul de război.

¡Alma mía, alma mía! (¡Entrañas mías, entrañas mías!) Estoy angustiado, ¡oh corazón mío! Mi corazón se agita dentro de mí; No callaré, Porque has oído, alma mía, El sonido de la trompeta, El pregón de guerra.

20 S e vesteşte dărâmare după dărâmare, căci toată ţara este devastată. Corturile îmi sunt dărâmate dintr-odată, iar acoperişul într-o clipă.

Desastre sobre desastre se anuncia, Porque es arrasada toda la tierra. De repente son arrasadas mis tiendas, En un instante mis cortinas.

21 P ână când voi vedea steagul şi voi auzi sunetul trâmbiţei?“

¿Hasta cuándo he de ver la bandera Y he de oír el sonido de la trompeta?

22 „ Cei din poporul Meu sunt nebuni; ei nu Mă cunosc. Sunt nişte copii fără minte, lipsiţi de discernământ. Sunt pricepuţi să facă răul; nu ştiu să facă binele.“

“Porque Mi pueblo es necio, No Me conoce; Hijos torpes son, No son inteligentes. Astutos son para hacer el mal, Pero no saben hacer el bien.”

23 „ Mă uit la pământ şi iată că este pustiu şi gol. Mă uit la ceruri şi iată că lumina lor a pierit.

Miré a la tierra, y estaba sin orden y vacía; Y a los cielos, y no tenían luz.

24 M ă uit la munţi şi iată că ei se cutremură iar toate dealurile se clatină.

Miré a los montes, y temblaban, Y todas las colinas se estremecían.

25 M ă uit şi iată că nu mai este nici un om şi toate păsările cerului au fugit.

Miré, y no había hombre alguno, Y todas las aves del cielo habían huido.

26 M ă uit şi iată că ţinutul roditor este un pustiu şi toate cetăţile lui sunt dărâmate înaintea Domnului şi înaintea aprigei Lui mânii.

Miré, y la tierra fértil (el Carmelo) era un desierto, Y todas sus ciudades estaban arrasadas Delante del Señor, delante del ardor de Su ira.

27 C ăci aşa vorbeşte Domnul: «Toată ţara va fi pustiită, însă nu o voi distruge complet.

Porque así dice el Señor: “Una desolación será toda la tierra, Pero no causaré una destrucción total.

28 D in cauza aceasta pământul se va jeli, iar cerurile se vor întuneca. Eu am vorbit şi am plănuit aceasta! Nu-Mi pare rău şi nici nu mă voi răzgândi!»

Por eso se enlutará la tierra, Y se oscurecerán los cielos arriba, Porque he hablado, lo he decidido, Y no Me arrepentiré, ni Me retractaré de ello.”

29 L a vuietul călăreţilor şi la strigătul arcaşilor toţi cei din cetăţi o iau la fugă; se ascund în păduri şi se urcă pe stânci. Toate cetăţile sunt părăsite şi nimeni nu mai locuieşte în ele.

Al ruido de jinetes y arqueros huye toda la ciudad; Entran en las espesuras y trepan por los peñascos. Toda ciudad está abandonada, Y no queda en ellas morador alguno.

30 I ar tu, cea pustiită, ce vei face? Te vei îmbrăca în roşu, te vei împodobi cu giuvaiere de aur şi îţi vei machia ochii cu antimoniu? Degeaba te vei înfrumuseţa! Iubiţii tăi te dispreţuiesc şi vor să-ţi ia viaţa.

Y tú, desolada, ¿qué harás ? Aunque te vistas de escarlata, Aunque te pongas adornos de oro, Aunque te agrandes los ojos con pintura, En vano te embelleces; Te desprecian tus amantes, Sólo buscan tu vida.

31 A ud nişte strigăte ca ale unei femei în chinurile naşterii, strigăte ale unei femei care naşte pentru prima oară. Este glasul fiicei Sionului care răsuflă greu şi îşi întinde mâinile, zicând: «Vai de mine! Mi-e sufletul sleit din cauza ucigaşilor!»“

Porque oí un grito como de mujer de parto, Angustia como de primeriza; Era el grito de la hija de Sion que se ahogaba, Y extendía sus manos, diciendo: “¡Ay ahora de mí, porque desfallezco ante los asesinos!”