1 A tunci Ţofar din Naamat a luat cuvântul şi a zis:

Entonces Zofar, el Naamatita respondió:

2 „ Să rămână tot acest potop de cuvinte fără răspuns şi toate aceste vorbe multe să fie o dovadă a dreptăţii?

“¿Quedará sin respuesta esa multitud de palabras? ¿Será absuelto el que mucho habla ?

3 C rezi că flecăreala ta va închide gura altora şi că-ţi vei bate joc de alţii fără să te mustre nimeni?

¿Hará callar a los hombres tu palabrería? ¿Harás escarnio sin que nadie te reprenda?

4 T u zici: «Învăţătura mea e curată şi sunt fără pată în ochii Tăi!»,

Pues has dicho: ‘Mi enseñanza es pura, Y soy inocente ante tus ojos.’

5 d ar de-ar vorbi Dumnezeu, de Şi-ar deschide gura împotriva ta

Pero, ¡quién diera que Dios hablara, Que abriera Sus labios contra ti

6 ş i de ţi-ar arăta tainele înţelepciunii, – căci adevărata înţelepciune are două feţe, – ai şti atunci că Dumnezeu ţi-a iertat mai mult decât meriţi.

Y te declarara los secretos de la sabiduría! Porque la verdadera sabiduría tiene dos lados. Sabrías entonces que Dios da por olvidada parte de tu iniquidad.

7 P oţi tu să descoperi misterele lui Dumnezeu? Poţi tu să descoperi capătul Celui Atotputernic?

¿Podrás tú descubrir las profundidades de Dios? ¿Podrás descubrir los límites del Todopoderoso (Shaddai) ?

8 E le sunt cât înălţimile cerurilor – ce poţi face? Ele sunt mai adânci decât Locuinţa Morţilor – ce poţi şti?

Altos son como los cielos; ¿qué puedes tú hacer? Más profundos son que el Seol (región de los muertos); ¿qué puedes tú saber?

9 Î ntinderea lor este mai lungă decât pământul şi mai largă decât marea.

Más extensa que la tierra es su dimensión, Y más ancha que el mar.

10 D acă El trece şi întemniţează şi cheamă la judecată, cine-L poate opri?

Si El pasa, o encierra, O convoca una asamblea, ¿quién podrá impedírselo ?

11 P entru că El îi cunoaşte pe bărbaţii înşelători, iar când vede răutatea, oare nu va lua seamă?

Porque El conoce a los hombres falsos, Y ve la iniquidad sin investigar.

12 D ar un om nătâng nu poate deveni înţelept, după cum nici măgarul sălbatic nu se poate naşte om.

El hombre tonto se hará inteligente Cuando el pollino de un asno montés nazca hombre.

13 D acă îţi vei îndrepta inima şi îţi vei ridica mâinile spre El,

Si diriges bien tu corazón Y extiendes a El tu mano,

14 d acă vei înlătura nedreptatea din mâna ta şi nu vei lăsa ca în cortul tău să locuiască răutatea,

Si en tu mano hay iniquidad y la alejas de ti Y no permites que la maldad more en tus tiendas,

15 a tunci îţi vei putea ridica faţa fără să te ruşinezi, vei fi tare şi nu te vei teme.

Entonces, ciertamente levantarás tu rostro sin mancha, Estarás firme y no temerás.

16 Î ţi vei uita necazul şi-ţi vei aminti de ea ca de apele care au trecut.

Porque olvidarás tu aflicción, Como aguas que han pasado la recordarás.

17 V iaţa ta va fi mai strălucitoare ca amiaza şi întunericul ei va fi ca dimineaţa.

Tu vida será más radiante que el mediodía, Y hasta la oscuridad será como la mañana.

18 V ei fi plin de încredere pentru că va fi nădejde, vei fi păzit şi te vei odihni în siguranţă.

Entonces confiarás, porque hay esperanza, Mirarás alrededor y te acostarás seguro.

19 T e vei culca şi nimeni nu te va mai înspăimânta; mulţi vor căuta bunăvoinţa ta.

Descansarás y nadie te atemorizará, Y muchos buscarán tu favor.

20 D ar ochii celor răi vor cădea de oboseală, orice cale de scăpare va fi pierdută pentru ei şi nădejdea lor e să-şi dea ultima suflare.“

Pero los ojos de los malvados languidecerán, Y no habrá escape para ellos; Su esperanza es dar su último suspiro.”