1 A scultă-mi, Doamne, cauza dreaptă, ia aminte la strigătul meu! Pleacă-Ţi urechea la rugăciunea mea nerostită de buze înşelătoare!

Oye, oh Señor, una causa justa; atiende a mi clamor; Presta oído a mi oración, que no es de labios engañosos.

2 S ă iasă dinaintea Ta sentinţa dată mie! Ochii Tăi să vadă ceea ce este drept!

Que de Tu presencia venga mi vindicación; Que Tus ojos vean lo que es justo.

3 D acă vei cerceta inima mea noaptea, când mă vizitezi, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic, căci mi-am propus să nu păcătuiesc cu gura.

Tú has probado mi corazón, Me has visitado de noche; Me has puesto a prueba y nada hallaste. He resuelto que mi boca no peque.

4 C u privire la faptele omului, eu m-am ţinut departe de căile celor violenţi, după cuvântul buzelor Tale.

En cuanto a las obras de los hombres, por la palabra de Tus labios Yo me he guardado de los caminos de los violentos.

5 P aşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale; astfel, picioarele nu mi se clatină.

Mis pasos se han mantenido firmes en Tus sendas. No han resbalado mis pies.

6 E u Te chem, căci îmi răspunzi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine şi ascultă-mi cuvântul!

Yo Te he invocado, oh Dios, porque Tú me responderás; Inclina a mí Tu oído, escucha mi palabra.

7 A rată-Ţi marea îndurare, Tu, Care prin dreapta Ta, îi scapi de împotrivitorii lor pe cei ce caută adăpost.

Muestra maravillosamente Tu misericordia, Oh, Salvador de los que se refugian a Tu diestra Huyendo de los que se levantan contra ellos.

8 P ăzeşte-mă ca pe lumina ochilor, ascunde-mă la umbra aripilor Tale

Guárdame como a la niña de Tus ojos; Escóndeme a la sombra de Tus alas

9 d e cei nelegiuiţi, care vor să mă spulbere, de duşmanii mei de moarte, care mă împresoară.

De los impíos que me despojan, De mis enemigos mortales que me rodean.

10 E i sunt plini de grăsime; gurile lor vorbesc cu aroganţă.

Han cerrado su insensible corazón; Hablan arrogantemente con su boca.

11 A cum se ţin de paşii mei, mă înconjoară, mă pândesc ca să mă doboare la pământ.

Ahora han cercado nuestros pasos; Fijan sus ojos para echar nos por tierra,

12 P arcă ar fi un leu care tânjeşte să sfâşie, un pui de leu care aşteaptă în desiş.

Como león que ansía despedazar, Como leoncillo que acecha en los escondites.

13 R idică-Te, Doamne, înfruntă-l şi trânteşte-l! Scapă-mă de cel rău cu sabia Ta!

Levántate, Señor, sal a su encuentro, derríbalo; Con Tu espada libra mi alma del impío.

14 S capă-mă Doamne, cu mâna Ta, de astfel de oameni, de oamenii acestei lumi care-şi au partea în viaţa aceasta! Tu le umpli pântecele cu bunătăţile Tale, fiii lor se satură şi păstrează ce rămâne pentru copiii lor.

Líbrame de los hombres, con Tu mano, oh Señor, De los hombres del mundo, cuya herencia está en esta vida, Y cuyo vientre llenas de Tu tesoro. Se llenan de hijos, Y dejan lo que les abunda a sus pequeños.

15 E u însă, în nevinovăţia mea, voi vedea faţa Ta! Când mă voi trezi mă voi sătura de chipul Tău.

En cuanto a mí, en justicia contemplaré Tu rostro; Al despertar, me saciaré cuando contemple Tu semblante.