1 P ăcatul lui Iuda este scris cu o daltă de fier, cu un vârf de diamant; este gravat pe tăbliţa inimii lor şi pe coarnele altarelor lor.

El pecado de Judá está escrito con cincel de hierro, Con punta de diamante está grabado sobre la tabla de su corazón Y en los cuernos de sus altares.

2 C hiar şi copiii lor îşi amintesc de altarele lor şi de aşerele, de lângă copacii verzi şi de pe dealurile înalte.

Como ellos se acuerdan de sus hijos, Así se acuerdan de sus altares y de sus Aseras (deidades femeninas) Junto a los árboles frondosos, en las altas colinas.

3 M untele Meu din ţară, bogăţia ta, toate comorile tale le voi da ca pradă, împreună cu înălţimile tale, din cauza păcatelor de pe întreg ţinutul tău.

Oh montaña Mía en el campo, Entregaré al saqueo tus riquezas y todos tus tesoros, A causa del pecado de tus lugares altos en todo tu territorio.

4 D in vina ta vei pierde moştenirea pe care ţi-o dădusem. Te voi face să slujeşti duşmanilor tăi într-o ţară pe care nu o cunoşti, căci ai aprins focul mâniei Mele, care va arde pentru totdeauna.“

Y por tu causa harás que se pierda la heredad Que Yo te di; Te haré servir a tus enemigos En un país que no conoces; Porque has prendido un fuego en Mi ira Que arderá para siempre.

5 „ Aşa vorbeşte Domnul: «Blestemat este omul care se încrede în om, care face din muritor tăria lui şi a cărui inimă Îl părăseşte pe Domnul.

Así dice el Señor: “Maldito el hombre que en el hombre confía, Y hace de la carne su fortaleza (brazo), Y del Señor se aparta su corazón.

6 E l este ca un tufiş în deşert, care nu vede venind fericirea. El locuieşte în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat, unde nu stă nimeni.

Será como arbusto en lugar desolado Y no verá cuando venga el bien; Habitará en pedregales en el desierto, Una tierra salada y sin habitantes.

7 B inecuvântat este omul care se încrede în Domnul şi a cărui încredere este în Domnul.

Bendito es el hombre que confía en el Señor, Cuya confianza es el Señor.

8 E l este ca un pom sădit lângă ape, care îşi întinde rădăcinile spre râu. Lui nu-i este frică de căldură şi frunzişul lui este întotdeauna verde. În anul secetei nu se îngrijorează şi nu încetează să aducă rod.»“

Será como árbol plantado junto al agua, Que extiende sus raíces junto a la corriente; No temerá cuando venga el calor, Y sus hojas estarán verdes; En año de sequía no se angustiará Ni cesará de dar fruto.

9 „ Inima este mai înşelătoare decât toate lucrurile şi este fără vindecare. Cine poate să o cunoască?“

Más engañoso que todo, es el corazón, Y sin remedio; ¿Quién lo comprenderá?

10 „ Eu, Domnul, cercetez inima şi încerc adâncul fiinţei, ca să dau fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui.“

Yo, el Señor, escudriño el corazón, Pruebo los pensamientos, Para dar a cada uno según sus caminos, Según el fruto de sus obras.

11 „ Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu ea le-a ouat, aşa este omul care câştigă bogăţii pe nedrept. Ele îl vor părăsi la jumătatea vieţii lui, iar la urmă nu va fi decât un nebun.

Como perdiz que incuba lo que no ha puesto, Es el que adquiere una fortuna, pero no con justicia, En la mitad de sus días lo abandonará, Y al final será un insensato.”

12 T ron glorios, înălţat de la început, aşa este locul Sanctuarului nostru!

Trono de gloria, enaltecido desde el principio Es el lugar de nuestro santuario.

13 D oamne, Nădejdea lui Israel! Toţi cei ce Te părăsesc vor fi făcuţi de ruşine! Cei care se abat de la Tine vor fi scrişi pe pământ, căci Îl părăsesc pe Domnul, Izvorul apelor vii!“

Oh Señor, esperanza de Israel, Todos los que Te abandonan serán avergonzados. Los que se apartan de ti serán escritos en el polvo, Porque abandonaron al Señor, fuente de aguas vivas.

14 „ Vindecă-mă, Doamne, şi voi fi vindecat! Mântuieşte-mă, şi voi fi mântuit, căci Tu eşti lauda mea!

Sáname, oh Señor, y seré sanado; Sálvame y seré salvado, Porque Tú eres mi alabanza.

15 I ată, ei îmi zic: «Unde este Cuvântul Domnului ? Să se împlinească dar!»

Mira, ellos me dicen: “¿Dónde está la palabra del Señor ? Que venga ahora.”

16 I ar eu, ca să Te urmez, n-am refuzat să fiu păstor, nici n-am dorit ziua nenorocirii, Tu ştii. Ce a ieşit de pe buzele mele este descoperit înaintea Ta.

Pero yo no me he apresurado a dejar de ser tu pastor, Ni el día de angustia he anhelado; Tú sabes que lo que ha salido de mis labios En Tu presencia está.

17 D e aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu eşti refugiul meu în ziua nenorocirii.

No seas para mí terror; Tú eres mi refugio en el día de calamidad.

18 C ei ce mă persecută să fie ruşinaţi, nu eu! Ei să se înspăimânte! Pe mine însă păzeşte-mă de groază! Adu peste ei ziua cea rea! Zdrobeşte-i de două ori mai mult.“ Imperativul sfinţirii Sabatului

Sean avergonzados los que me persiguen, pero no sea yo avergonzado; Sean atemorizados ellos, pero que no me atemorice yo. Trae sobre ellos el día de calamidad, Y destrúyelos con doble destrucción.

19 „ Domnul mi-a zis astfel: «Du-te şi stai la Poarta Fiilor poporului, prin care intră şi ies regii lui Iuda, şi la toate celelalte porţi ale Ierusalimului

Así me dijo el Señor: “Ve y ponte a la puerta de los hijos del pueblo, por la cual entran y salen los reyes de Judá, y asimismo en todas las Puertas de Jerusalén,

20 ş i spune-le: ‘Ascultaţi Cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda, voi, toţi cei din Iuda şi toţi locuitorii Ierusalimului, care intraţi pe aceste porţi!

y diles: ‘Escuchen la palabra del Señor, reyes de Judá, todo Judá y todos los habitantes de Jerusalén que entran por estas puertas:

21 A şa vorbeşte Domnul: Luaţi seama în sufletele voastre să nu cumva să purtaţi vreo greutate în ziua de Sabat şi să nu intraţi cu ea pe porţile Ierusalimului.

‘Así dice el Señor: “Cuídense, por su vida, de no llevar carga en día de reposo, y de meterla por las Puertas de Jerusalén.

22 S ă nu scoateţi din casele voastre vreo greutate în ziua de Sabat şi să nu faceţi nici o lucrare, ci să sfinţiţi ziua de Sabat, aşa cum am poruncit strămoşilor voştri.

Tampoco saquen carga de sus casas en día de reposo, ni hagan trabajo alguno, sino santifiquen el día de reposo, como mandé a sus padres.

23 E i nu au ascultat şi nu au luat aminte, ci s-au încăpăţânat să nu asculte şi să nu ia aminte la disciplinare.

Sin embargo, ellos no escucharon ni inclinaron sus oídos, sino que fueron tercos para no oír ni recibir corrección.

24 V oi însă, dacă Mă veţi asculta cu atenţie, zice Domnul, şi nu veţi aduce nici o greutate pe porţile acestei cetăţi în ziua de Sabat, dacă veţi sfinţi ziua de Sabat şi nu veţi face nici o lucrare în timpul ei,

Pero sucederá que si me escuchan con atención,” declara el Señor, “no metiendo carga por las puertas de esta ciudad en día de reposo, y santifican el día de reposo, sin hacer en él trabajo alguno,

25 a tunci, pe porţile acestei cetăţi vor intra regi şi prinţi care stau pe tronul lui David. Ei şi prinţii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului vor veni în care şi călare pe cai, iar cetatea aceasta va fi locuită pentru totdeauna.

entonces entrarán por las puertas de esta ciudad reyes y príncipes que se sienten sobre el trono de David; vendrán montados en carros y caballos, ellos y sus príncipes, los hombres de Judá y los habitantes de Jerusalén; y esta ciudad será habitada para siempre.

26 V or veni din cetăţile lui Iuda şi din împrejurimile Ierusalimului, din teritoriul lui Beniamin, din zona deluroasă, din ţinutul muntos şi din Neghev, cei ce aduc la Casa Domnului arderi de tot şi jertfe, daruri de mâncare şi tămâie şi cei ce aduc jertfe de mulţumire.

Vendrán de las ciudades de Judá y de los alrededores de Jerusalén, de la tierra de Benjamín, de la tierra baja, de la región montañosa y del Neguev (región del sur), trayendo holocaustos, sacrificios, ofrendas de grano e incienso, y trayendo sacrificios de acción de gracias a la casa del Señor.

27 D ar dacă nu veţi asculta când vă poruncesc să sfinţiţi ziua de Sabat, să nu purtaţi nici o greutate şi să nu intraţi cu ea pe porţile Ierusalimului în ziua de Sabat, atunci voi aprinde un foc la porţile cetăţii, care va mistui palatele Ierusalimului şi care nu va fi stins.’»“

Pero si no Me escuchan en cuanto a santificar el día de reposo, y traen carga y entran por las Puertas de Jerusalén en día de reposo, entonces prenderé fuego a sus puertas, que consumirá los palacios (las fortalezas) de Jerusalén, y no se apagará.”’”