1 S trigaţi de bucurie către Dumnezeu, Tăria noastră! Strigaţi de veselie către Dumnezeul lui Iacov!

Canten con gozo a Dios, fortaleza nuestra; Aclamen con júbilo al Dios de Jacob.

2 Î nălţaţi un cântec, sunaţi din tamburine, din lira cea plăcută şi din harfă.

Entonen canto de alabanza, y toquen el pandero, La melodiosa lira con el arpa.

3 S uflaţi din corn la lună nouă, la lună plină, în ziua sărbătorii.

Toquen la trompeta en la luna nueva, En la luna llena, en el día de nuestra fiesta.

4 A ceasta este porunca dată lui Israel, hotărârea Dumnezeului lui Iacov.

Porque es estatuto para Israel, Ordenanza del Dios de Jacob.

5 M ărturia aceasta i-a dat-o lui Iosif, când a mers împotriva ţării Egiptului; acolo am auzit o limbă pe care n-o cunoşteam:

El lo estableció por testimonio en José, Cuando salió sobre la tierra de Egipto. Un lenguaje que yo no conocía, oí:

6 „ I-am luat povara de pe umăr, mâinile lui nu mai ţin coşul.

“Yo libré su hombro de la carga, Sus manos se libraron de las canastas.

7 L a necaz ai strigat, iar Eu te-am scăpat; ţi-am răspuns de lângă locul tainic al tunetului, te-am încercat la apele Meriba. Sela

En la angustia llamaste, y Yo te rescaté; Te respondí en el escondite del trueno; En las aguas de Meriba te probé. (Selah)

8 A scultă, poporul Meu, şi te voi sfătui! O, Israele, de M-ai asculta!

Oye, pueblo Mío, y te amonestaré. ¡Oh Israel, si tú Me oyeras!

9 S ă nu se găsească la tine nici un dumnezeu străin! Să nu te închini nici unui zeu!

No haya en ti dios ajeno, Ni adores a dios extranjero.

10 E u sunt Domnul, Dumnezeul tău! Eu te-am adus din ţara Egiptului! Deschide-ţi gura şi ţi-o voi umple!“

Yo, el Señor, soy tu Dios, Que te saqué de la tierra de Egipto; Abre bien tu boca y la llenaré.

11 D ar poporul Meu nu Mi-a ascultat glasul, Israel nu M-a urmat.

Pero Mi pueblo no escuchó Mi voz; Israel no Me obedeció.

12 A tunci l-am lăsat în voia inimii lui încăpăţânate şi a trăit după propriile lui sfaturi.

Por eso los entregué a la dureza de su corazón, Para que anduvieran en sus propias intrigas.

13 „ O, de M-ar asculta poporul Meu! O, de ar umbla Israel pe căile Mele!

¡Oh, si Mi pueblo me oyera, Si Israel anduviera en Mis caminos!

14 A tunci i-aş supune pe duşmanii săi într-o clipă şi Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor săi.“

En un momento Yo subyugaría a sus enemigos Y volvería Mi mano contra sus adversarios.

15 C ei ce-L urăsc pe Domnul ar da înapoi în faţa Lui, iar soarta le- ar fi pecetluită pe vecie.

Los que aborrecen al Señor Le fingirían obediencia, Y el tiempo de su castigo sería para siempre.

16 P e Israel însă l-ar hrăni cu grâul cel mai bun... „Chiar cu miere din stâncă te-aş sătura!“, zice Dumnezeu.

Pero Yo te alimentaría con lo mejor del trigo, Y con miel de la peña te saciaría.”