1 D ar acum ei mă batjocoresc, ei, cei mai tineri decât mine, pe ai căror părinţi nu i-am considerat vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.

“Pero ahora se burlan de mí Los que son más jóvenes que yo, A cuyos padres no consideraba yo dignos De poner con los perros de mi ganado.

2 D ar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, de vreme ce rămăseseră fără vigoare?

En verdad, la fuerza de sus manos ¿de qué me servía? Había desaparecido de ellos el vigor.

3 E puizaţi de sărăcie şi de foame, cutreierau pustia, noaptea, prin locuri părăsite şi pustii,

De miseria y hambre estaban extenuados; Roían la tierra seca de noche en desierto y desolación;

4 s mulgeau nalbă dintre arbuşti, mâncau chiar şi rădăcini de verigel.

Arrancaban malvas junto a los matorrales, Y raíz de retama era su alimento.

5 E rau izgoniţi din mijlocul oamenilor, striga lumea după ei ca după nişte hoţi.

De la comunidad fueron expulsados, Gritaban contra ellos como contra un ladrón.

6 E i locuiau în văi uscate, între stânci şi-n gropile pământului.

Moraban en valles de terror, En las cuevas de la tierra y de las peñas.

7 U rlau printre tufişuri, se îngrămădeau în mărăcini.

Entre los matorrales clamaban; Bajo las ortigas se reunían.

8 F ii ai nebunilor şi ai celor fără nume, ei au fost izgoniţi din ţară.

Necios, sí, hijos sin nombre, Echados a latigazos de la tierra.

9 D ar acum ei cântă, râzând de mine; am devenit de pomină printre ei.

Y ahora he venido a ser su escarnio, Y soy para ellos motivo de burla.

10 M ă urăsc, se îndepărtează de mine, nu se sfiesc să mă scuipe în faţă.

Me aborrecen y se alejan de mí, Y no se retraen de escupirme a la cara.

11 P entru că El mi-a slăbit coarda arcului şi m-a smerit, ei nu mai au frâu faţă de mine.

Por cuanto El ha aflojado la cuerda de Su arco y me ha afligido, Se han quitado el freno delante de mí.

12 L a dreapta mea se ridică o gloată. Ei întind curse picioarelor mele şi ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.

A mi derecha se levanta el populacho, Arrojan lazos a mis pies Y preparan contra mí sus caminos de destrucción.

13 Î mi nimicesc cărările, îmi măresc necazul şi nimeni nu-i opreşte.

Arruinan mi senda, A causa de mi destrucción se benefician, Nadie los detiene.

14 A jung la mine ca printr-o spărtură largă. Se rostogolesc printre dărâmături.

Como por ancha brecha vienen, En medio de la tempestad siguen rodando.

15 S paimele mă copleşesc, demnitatea mi-e smulsă ca de vânt, siguranţa mea se risipeşte ca un nor.

Contra mí se vuelven los terrores, Como el viento persiguen mi honor, Y como nube se ha disipado mi prosperidad.

16 S ufletul mi-e vărsat din mine, m-au cuprins zilele suferinţei.

Y ahora en mí se derrama mi alma; Días de aflicción se han apoderado de mí.

17 N oaptea îmi străpunge oasele, iar durerile care mă rod n-au odihnă.

De noche El traspasa mis huesos dentro de mí, Y los dolores que me corroen no descansan.

18 C u o mare putere Dumnezeu îmi smulge haina, mă strânge ca gulerul de la tunică.

Una gran fuerza deforma mi vestidura, Me aprieta como el cuello de mi túnica.

19 E l m-a aruncat în noroi şi-am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.

El me ha arrojado al lodo, Y soy como el polvo y la ceniza.

20 S trig către Tine, dar Tu nu răspunzi; stau în picioare, dar Tu stai şi te uiţi la mine.

Clamo a Ti, y no me respondes; Me pongo en pie, y no me prestas atención.

21 A i devenit crud cu mine, mă loveşti cu tăria mâinii Tale,

Te has vuelto cruel conmigo, Con el poder de Tu mano me persigues.

22 m ă ridici deasupra vântului şi mă arunci în furia furtunii.

Me alzas al viento, me haces cabalgar en él, Y me deshaces en la tempestad.

23 Ş tiu că mă duci la moarte, în locul hotărât pentru toţi cei vii.

Pues sé que a la muerte me llevarás, A la casa de reunión de todos los vivientes.

24 N imeni nu întinde mâna unui om deznădăjduit, când strigă după ajutor în necazul său.

Sin embargo ¿no extiende la mano el que está en un montón de ruinas, Cuando clama en su calamidad ?

25 N -am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele? N-a fost întristat sufletul meu pentru cel sărac?

¿No he llorado por aquél cuya vida es difícil ? ¿No se angustió mi alma por el necesitado ?

26 D ar când aşteptam binele, a venit răul şi când aşteptam lumina, a venit întunericul.

Cuando esperaba yo el bien, vino el mal, Cuando esperaba la luz, vino la oscuridad.

27 M ăruntaiele îmi fierb fără încetare, zile de suferinţă vin peste mine.

Por dentro me hierven las entrañas, y no puedo descansar; Me vienen al encuentro días de aflicción.

28 U mblu înnegrit, dar nu de soare. Mă ridic în adunare şi strig după ajutor.

Ando enlutado, sin consuelo; Me levanto en la asamblea y clamo.

29 A m ajuns frate cu şacalii şi tovarăş cu struţii.

He venido a ser hermano de chacales Y compañero de avestruces.

30 P ielea mi se înnegreşte şi cade, şi oasele îmi ard de febră.

Mi piel se ennegrece sobre mí, Y mis huesos se queman por la fiebre.

31 L ira îmi este instrument de jale, iar fluierul meu scoate sunete de plâns.

Se ha convertido en duelo mi arpa, Y mi flauta en voz de los que lloran.