1 A m încheiat un legământ cu ochii mei, să nu-mi aţintesc privirea asupra unei fecioare.

2 D ar ce parte am de la Dumnezeu de sus şi moştenire de la Cel Atotputernic din înălţimi?

3 O are necazul nu este pentru cel nedrept şi dezastrul pentru cei ce săvârşesc fărădelegea?

4 O are nu vede El căile mele şi nu numără El toţi paşii mei?

5 D acă am umblat în minciună şi paşii mei s-au grăbit să înşele,

6 a tunci să mă cântărească Dumnezeu într-o cumpănă dreaptă şi-mi va cunoaşte curăţia!

7 D acă paşii mi s-au abătut de pe cale, dacă inima mi-a urmat ochii şi dacă mi s-au pângărit mâinile,

8 a tunci alţii să mănânce ce am semănat şi roadele mele să fie smulse din rădăcini.

9 D acă mi-a fost atrasă inima de vreo femeie şi dacă am pândit la uşa vecinului meu,

10 a tunci soţia mea să macine pentru altul şi alţii să se culce cu ea.

11 A ceasta ar fi fost o nelegiuire, ar fi fost un păcat ce ar fi trebuit judecat.

12 A r fi fost un foc ce ar fi mistuit până la Nimicire, ce mi-ar fi ars până la rădăcină tot secerişul.

13 D acă n-am făcut dreptate sclavului sau sclavei mele, atunci când s-au plâns împotriva mea,

14 c e voi face când se va ridica Dumnezeu? Ce voi răspunde când va cerceta El?

15 C el Ce m-a făcut pe mine în pântece, nu i-a făcut şi pe ei? Oare nu Acelaşi ne-a întocmit în pântecele mamelor noastre?

16 D acă n-am dat celui sărac ce-mi cerea sau dacă am făcut să se mâhnească ochii văduvei,

17 d acă mi-am mâncat pâinea de unul singur, iar cel orfan nu a mâncat din ea, –

18 e u care, din tinereţe, l-am crescut ca un tată şi de când m-am născut am călăuzit pe văduvă, –

19 d acă am văzut pe cel nenorocit lipsit de haine sau pe cel nevoiaş fără îmbrăcăminte,

20 i ar inima lui nu m-a binecuvântat atunci când l-am încălzit cu lâna oilor mele,

21 d acă mi-am ridicat mâna împotriva orfanului pentru că aveam sprijinul celor de la poarta cetăţii,

22 a tunci să-mi cadă umărul de la locul lui şi să-mi fie smulsă mâna din încheietură.

23 D ar pentru că m-am temut de nenorocirile lui Dumnezeu şi îmi era frică de măreţia Sa, n-am putut face astfel de lucruri.

24 D acă mi-am pus încrederea în aur sau am zis aurului curat: «Tu îmi dai încredere!»

25 s au dacă m-am bucurat de marea mea avere şi de bogăţia pe care mâinile mele au adunat-o,

26 d acă am privit soarele în strălucirea sa sau luna mişcându-se în splendoarea ei

27 ş i mi s-a amăgit în taină inima, dacă mâna mea le-a dat sărutări,

28 a ceasta ar fi fost o nelegiuire de judecat, pentru că aş fi fost necredincios Celui Preaînalt.

29 D acă m-am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura sau dacă mi-a părut bine când a venit necazul peste el,

30 d acă mi-am lăsat gura să păcătuiască cerând blestem peste vieţile lor,

31 d acă oamenii din cortul meu n-au zis niciodată: «Cine nu s-a săturat din carnea lui?»,

32 – străinul însă n-a rămas în drum peste noapte şi uşa mea a fost întotdeauna deschisă călătorului, –

33 d acă mi-am ascuns păcatele cum fac oamenii, zăvorându-mi nedreptatea în inimă

34 p entru că m-aş fi temut de mulţime, iar dispreţul clanurilor m-ar fi înspăimântat, tăcând şi neîndrăznind să ies afară …

35 O h! De-aş găsi pe cineva să mă asculte! (Iată, îmi semnez acum apărarea! Să-mi răspundă Cel Atotputernic! Să Îşi scrie plângerea Cel Ce mă acuză.

36 O voi pune pe umăr, o voi purta ca pe o coroană.

37 Î i voi da socoteală de toţi paşii mei, mă voi apropia de El ca un prinţ.)

38 D acă pământul meu a strigat împotriva mea şi dacă brazdele lui au plâns împreună,

39 d acă i-am mâncat roada fără să plătesc sau dacă i-am dat la moarte pe proprietarii lui,

40 a tunci să crească pe el spini în loc de grâu şi neghină în loc de orz!“ Cuvintele lui Iov au luat sfârşit.