1 A m încheiat un legământ cu ochii mei, să nu-mi aţintesc privirea asupra unei fecioare.

«Io avevo stretto un patto con i miei occhi; come potevo quindi fissare lo sguardo su una vergine?

2 D ar ce parte am de la Dumnezeu de sus şi moştenire de la Cel Atotputernic din înălţimi?

Qual è la sorte assegnatami da Dio da lassú, e l'eredità dell'Onnipotente dai luoghi eccelsi?

3 O are necazul nu este pentru cel nedrept şi dezastrul pentru cei ce săvârşesc fărădelegea?

Non è forse la sventura per il perverso e la calamità per ehi fa il male

4 O are nu vede El căile mele şi nu numără El toţi paşii mei?

Non vede egli le mie vie e non conta tutti i miei passi?

5 D acă am umblat în minciună şi paşii mei s-au grăbit să înşele,

Se ho agito con falsità, o il mio piede si è affrettato a seguire la frode,

6 a tunci să mă cântărească Dumnezeu într-o cumpănă dreaptă şi-mi va cunoaşte curăţia!

mi pesi pure con una giusta bilancia, e Dio riconoscerà la mia integrità.

7 D acă paşii mi s-au abătut de pe cale, dacă inima mi-a urmat ochii şi dacă mi s-au pângărit mâinile,

Se i miei passi sono usciti dalla retta via, e il mio cuore ha seguito i miei occhi, o qualche macchia si è attaccata alle mie mani,

8 a tunci alţii să mănânce ce am semănat şi roadele mele să fie smulse din rădăcini.

che io semini e un altro mangi, e i miei discendenti siano sradicati.

9 D acă mi-a fost atrasă inima de vreo femeie şi dacă am pândit la uşa vecinului meu,

Se il mio cuore è stato sedotto da una donna e ho spiato alla porta del mio prossimo,

10 a tunci soţia mea să macine pentru altul şi alţii să se culce cu ea.

che mia moglie macini per un altro, e che altri si pieghino sopra di lei.

11 A ceasta ar fi fost o nelegiuire, ar fi fost un păcat ce ar fi trebuit judecat.

Poiché quella sarebbe una scelleratezza, una colpa che deve essere punita dai giudici,

12 A r fi fost un foc ce ar fi mistuit până la Nimicire, ce mi-ar fi ars până la rădăcină tot secerişul.

un fuoco che consuma fino ad Abaddon, e avrebbe distrutto fin dalle radici tutto il mio raccolto.

13 D acă n-am făcut dreptate sclavului sau sclavei mele, atunci când s-au plâns împotriva mea,

Se ho respinto il diritto del mio servo e della mia serva, quando erano in lite con me,

14 c e voi face când se va ridica Dumnezeu? Ce voi răspunde când va cerceta El?

che cosa farei quando Dio si levasse contro di me, e che cosa risponderei quando mi chiedesse conto?

15 C el Ce m-a făcut pe mine în pântece, nu i-a făcut şi pe ei? Oare nu Acelaşi ne-a întocmit în pântecele mamelor noastre?

Chi ha fatto me nel grembo materno, non ha fatto anche lui? Non fu lo stesso Dio a formarci nel grembo?

16 D acă n-am dat celui sărac ce-mi cerea sau dacă am făcut să se mâhnească ochii văduvei,

Se ho rifiutato ai poveri ciò che desideravano e ho fatto languire gli occhi della vedova

17 d acă mi-am mâncat pâinea de unul singur, iar cel orfan nu a mâncat din ea, –

se ho mangiato da solo il mio tozzo di pane senza che ne mangiasse una parte l'orfano,

18 e u care, din tinereţe, l-am crescut ca un tată şi de când m-am născut am călăuzit pe văduvă, –

(ma fin dalla mia giovinezza io l'ho allevato come un padre, e fin dal grembo di mia madre sono stato guida alla vedova),

19 d acă am văzut pe cel nenorocit lipsit de haine sau pe cel nevoiaş fără îmbrăcăminte,

se ho visto alcuno perire per mancanza di vesti o un povero che non aveva di che coprirsi,

20 i ar inima lui nu m-a binecuvântat atunci când l-am încălzit cu lâna oilor mele,

se i suoi lombi non mi hanno benedetto, e non si è riscaldato con la lana dei miei agnelli,

21 d acă mi-am ridicat mâna împotriva orfanului pentru că aveam sprijinul celor de la poarta cetăţii,

se ho alzato la mano contro l'orfano perché sapevo di avere aiuto alla porta,

22 a tunci să-mi cadă umărul de la locul lui şi să-mi fie smulsă mâna din încheietură.

che la mia spalla si stacchi dalla sua scapola, il mio braccio si rompa al gomito!

23 D ar pentru că m-am temut de nenorocirile lui Dumnezeu şi îmi era frică de măreţia Sa, n-am putut face astfel de lucruri.

Poiché la calamità che viene da Dio mi incute spavento, e a motivo della sua maestà non potevo fare nulla.

24 D acă mi-am pus încrederea în aur sau am zis aurului curat: «Tu îmi dai încredere!»

Se ho riposto la mia fiducia nell'oro, e all'oro fino ho detto: "Tu sei la mia speranza",

25 s au dacă m-am bucurat de marea mea avere şi de bogăţia pe care mâinile mele au adunat-o,

se mi sono rallegrato perché le mie ricchezze erano grandi, e perché la mia mano ha accumulato tanti beni,

26 d acă am privit soarele în strălucirea sa sau luna mişcându-se în splendoarea ei

se ho guardato il sole quando brilla o la luna che avanzava splendente, e il mio cuore si è lasciato segretamente sedurre e la mia bocca ha baciato la mia mano;

27 ş i mi s-a amăgit în taină inima, dacă mâna mea le-a dat sărutări,

anche questa sarebbe una colpa che deve essere punita dai giudici perché avrei rinnegato Dio che sta in alto.

28 a ceasta ar fi fost o nelegiuire de judecat, pentru că aş fi fost necredincios Celui Preaînalt.

Se mi sono rallegrato della sciagura del mio nemico e mi sono innalzato, perché lo aveva colpito la sventura.

29 D acă m-am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura sau dacă mi-a părut bine când a venit necazul peste el,

(ma io non ho permesso alla mia bocca di peccare, augurandogli la morte con una maledizione);

30 d acă mi-am lăsat gura să păcătuiască cerând blestem peste vieţile lor,

se la gente della mia tenda non ha detto: "chi può trovare uno che non si è saziato con la sua carne?

31 d acă oamenii din cortul meu n-au zis niciodată: «Cine nu s-a săturat din carnea lui?»,

(inoltre nessun forestiero passava la notte all'aperto, perchè aprivo le mie porte al viandante)

32 – străinul însă n-a rămas în drum peste noapte şi uşa mea a fost întotdeauna deschisă călătorului, –

se ho coperto i miei peccati come Adamo celando la mia colpa in petto,

33 d acă mi-am ascuns păcatele cum fac oamenii, zăvorându-mi nedreptatea în inimă

perché avevo paura della grande folla e il disprezzo delle famiglie mi spaventava, sí da star zitto senza uscir di casa.

34 p entru că m-aş fi temut de mulţime, iar dispreţul clanurilor m-ar fi înspăimântat, tăcând şi neîndrăznind să ies afară …

Oh, avessi uno che mi ascoltasse! Ecco la mia firma! L'Onnipotente mi risponda! Il mio avversario scriva un documento,

35 O h! De-aş găsi pe cineva să mă asculte! (Iată, îmi semnez acum apărarea! Să-mi răspundă Cel Atotputernic! Să Îşi scrie plângerea Cel Ce mă acuză.

e io lo porterei certamente sulle mie spalle e lo cingerei come un diadema;

36 O voi pune pe umăr, o voi purta ca pe o coroană.

gli renderei conto di tutti i miei passi, presentandomi a lui come un principe.

37 Î i voi da socoteală de toţi paşii mei, mă voi apropia de El ca un prinţ.)

Se la mia terra grida contro di me e i suoi solchi piangono insieme ad essa,

38 D acă pământul meu a strigat împotriva mea şi dacă brazdele lui au plâns împreună,

se ho mangiato il suo frutto senza pagare, se ho fatto esalare l'ultimo respiro ai suoi padroni,

39 d acă i-am mâncat roada fără să plătesc sau dacă i-am dat la moarte pe proprietarii lui,

invece di grano crescano spine, ed erbacce al posto dell'orzo».

40 a tunci să crească pe el spini în loc de grâu şi neghină în loc de orz!“ Cuvintele lui Iov au luat sfârşit.

Qui terminano le parole di Giobbe.