1 Ş i acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.

“Pero ahora se burlan de mí Los que son más jóvenes que yo, A cuyos padres no consideraba yo dignos De poner con los perros de mi ganado.

2 D ar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

En verdad, la fuerza de sus manos ¿de qué me servía? Había desaparecido de ellos el vigor.

3 S frijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

De miseria y hambre estaban extenuados; Roían la tierra seca de noche en desierto y desolación;

4 S mulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

Arrancaban malvas junto a los matorrales, Y raíz de retama era su alimento.

5 S înt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

De la comunidad fueron expulsados, Gritaban contra ellos como contra un ladrón.

6 L ocuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

Moraban en valles de terror, En las cuevas de la tierra y de las peñas.

7 U rlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

Entre los matorrales clamaban; Bajo las ortigas se reunían.

8 F iinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.

Necios, sí, hijos sin nombre, Echados a latigazos de la tierra.

9 Ş i acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

Y ahora he venido a ser su escarnio, Y soy para ellos motivo de burla.

10 M ă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

Me aborrecen y se alejan de mí, Y no se retraen de escupirme a la cara.

11 N u se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

Por cuanto El ha aflojado la cuerda de Su arco y me ha afligido, Se han quitado el freno delante de mí.

12 T icăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

A mi derecha se levanta el populacho, Arrojan lazos a mis pies Y preparan contra mí sus caminos de destrucción.

13 Î mi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

Arruinan mi senda, A causa de mi destrucción se benefician, Nadie los detiene.

14 C a printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

Como por ancha brecha vienen, En medio de la tempestad siguen rodando.

15 M ă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

Contra mí se vuelven los terrores, Como el viento persiguen mi honor, Y como nube se ha disipado mi prosperidad.

16 Ş i acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.

Y ahora en mí se derrama mi alma; Días de aflicción se han apoderado de mí.

17 N oaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

De noche El traspasa mis huesos dentro de mí, Y los dolores que me corroen no descansan.

18 D e tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

Una gran fuerza deforma mi vestidura, Me aprieta como el cuello de mi túnica.

19 D umnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

El me ha arrojado al lodo, Y soy como el polvo y la ceniza.

20 S trig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

Clamo a Ti, y no me respondes; Me pongo en pie, y no me prestas atención.

21 E şti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

Te has vuelto cruel conmigo, Con el poder de Tu mano me persigues.

22 M ă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

Me alzas al viento, me haces cabalgar en él, Y me deshaces en la tempestad.

23 C ăci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

Pues sé que a la muerte me llevarás, A la casa de reunión de todos los vivientes.

24 D ar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

Sin embargo ¿no extiende la mano el que está en un montón de ruinas, Cuando clama en su calamidad ?

25 N u plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

¿No he llorado por aquél cuya vida es difícil ? ¿No se angustió mi alma por el necesitado ?

26 M ă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

Cuando esperaba yo el bien, vino el mal, Cuando esperaba la luz, vino la oscuridad.

27 Î mi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.

Por dentro me hierven las entrañas, y no puedo descansar; Me vienen al encuentro días de aflicción.

28 U mblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

Ando enlutado, sin consuelo; Me levanto en la asamblea y clamo.

29 A m ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

He venido a ser hermano de chacales Y compañero de avestruces.

30 P ielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

Mi piel se ennegrece sobre mí, Y mis huesos se queman por la fiebre.

31 A rfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.

Se ha convertido en duelo mi arpa, Y mi flauta en voz de los que lloran.