1 D ar acum ei mă batjocoresc, ei, cei mai tineri decât mine, pe ai căror părinţi nu i-am considerat vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.

2 D ar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, de vreme ce rămăseseră fără vigoare?

3 E puizaţi de sărăcie şi de foame, cutreierau pustia, noaptea, prin locuri părăsite şi pustii,

4 s mulgeau nalbă dintre arbuşti, mâncau chiar şi rădăcini de verigel.

5 E rau izgoniţi din mijlocul oamenilor, striga lumea după ei ca după nişte hoţi.

6 E i locuiau în văi uscate, între stânci şi-n gropile pământului.

7 U rlau printre tufişuri, se îngrămădeau în mărăcini.

8 F ii ai nebunilor şi ai celor fără nume, ei au fost izgoniţi din ţară.

9 D ar acum ei cântă, râzând de mine; am devenit de pomină printre ei.

10 M ă urăsc, se îndepărtează de mine, nu se sfiesc să mă scuipe în faţă.

11 P entru că El mi-a slăbit coarda arcului şi m-a smerit, ei nu mai au frâu faţă de mine.

12 L a dreapta mea se ridică o gloată. Ei întind curse picioarelor mele şi ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.

13 Î mi nimicesc cărările, îmi măresc necazul şi nimeni nu-i opreşte.

14 A jung la mine ca printr-o spărtură largă. Se rostogolesc printre dărâmături.

15 S paimele mă copleşesc, demnitatea mi-e smulsă ca de vânt, siguranţa mea se risipeşte ca un nor.

16 S ufletul mi-e vărsat din mine, m-au cuprins zilele suferinţei.

17 N oaptea îmi străpunge oasele, iar durerile care mă rod n-au odihnă.

18 C u o mare putere Dumnezeu îmi smulge haina, mă strânge ca gulerul de la tunică.

19 E l m-a aruncat în noroi şi-am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.

20 S trig către Tine, dar Tu nu răspunzi; stau în picioare, dar Tu stai şi te uiţi la mine.

21 A i devenit crud cu mine, mă loveşti cu tăria mâinii Tale,

22 m ă ridici deasupra vântului şi mă arunci în furia furtunii.

23 Ş tiu că mă duci la moarte, în locul hotărât pentru toţi cei vii.

24 N imeni nu întinde mâna unui om deznădăjduit, când strigă după ajutor în necazul său.

25 N -am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele? N-a fost întristat sufletul meu pentru cel sărac?

26 D ar când aşteptam binele, a venit răul şi când aşteptam lumina, a venit întunericul.

27 M ăruntaiele îmi fierb fără încetare, zile de suferinţă vin peste mine.

28 U mblu înnegrit, dar nu de soare. Mă ridic în adunare şi strig după ajutor.

29 A m ajuns frate cu şacalii şi tovarăş cu struţii.

30 P ielea mi se înnegreşte şi cade, şi oasele îmi ard de febră.

31 L ira îmi este instrument de jale, iar fluierul meu scoate sunete de plâns.