1 C uvintele oratorului, fiul lui David, rege la Ierusalim. Deşertăciunea existenţei

The words of the Preacher, the son of David, king in Jerusalem.

2 „ O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice oratorul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune!

Vanity of vanities, saith the Preacher; vanity of vanities, all is vanity.

3 C e câştig are omul din toată osteneala pe care o depune sub soare?

What profit hath man of all his labor wherein he laboreth under the sun?

4 U n neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne mereu în picioare.

One generation goeth, and another generation cometh; but the earth abideth for ever.

5 S oarele răsare şi apune, grăbindu-se apoi înspre locul de unde va răsări iar.

The sun also ariseth, and the sun goeth down, and hasteth to its place where it ariseth.

6 V ântul bate spre sud, apoi se întoarce spre nord, se întoarce din nou, umblă mereu şi revine continuu la circuitul său.

The wind goeth toward the south, and turneth about unto the north; it turneth about continually in its course, and the wind returneth again to its circuits.

7 T oate râurile curg spre mare, fără să o umple însă; râurile se întorc de unde au plecat, doar ca să pornească iarăşi de acolo.

All the rivers run into the sea, yet the sea is not full; unto the place whither the rivers go, thither they go again.

8 T oate lucrurile sunt obositoare, cum nu se poate spune, dar ochiul nu se satură să privească, aşa cum nici urechea nu se satură să asculte.

All things are full of weariness; man cannot utter it: the eye is not satisfied with seeing, nor the ear filled with hearing.

9 C e a fost va mai fi, iar ce s-a făcut se va mai face! Nu este nimic nou sub soare!

That which hath been is that which shall be; and that which hath been done is that which shall be done: and there is no new thing under the sun.

10 D acă cineva zice: «Iată un lucru nou!», totuşi el exista demult, încă din veacurile dinaintea noastră.

Is there a thing whereof it may be said, See, this is new? it hath been long ago, in the ages which were before us.

11 N u ne mai amintim de cei de demult, tot aşa cum nici cei ce vor urma nu se vor mai păstra în amintirea celor ce vor veni după ei.“ Deşertăciunea înţelepciunii

There is no remembrance of the former generations; neither shall there be any remembrance of the latter generations that are to come, among those that shall come after.

12 „ Eu, oratorul, am fost rege peste Israel la Ierusalim.

I the Preacher was king over Israel in Jerusalem.

13 M -am dedicat studiului şi cercetării înţelepciunii cu privire la toate lucrurile care se săvârşesc sub ceruri; aceasta este o ocupaţie obositoare, pe care Dumnezeu o dă oamenilor ca să se îndeletnicească cu ea.

And I applied my heart to seek and to search out by wisdom concerning all that is done under heaven: it is a sore travail that God hath given to the sons of men to be exercised therewith.

14 A m observat toate lucrările care se fac sub soare şi iată că toate sunt deşertăciune şi goană după vânt.

I have seen all the works that are done under the sun; and, behold, all is vanity and a striving after wind.

15 « Ce a fost îndoit odată nu mai poate fi îndreptat, iar ce lipseşte nu poate fi numărat.»

That which is crooked cannot be made straight; and that which is wanting cannot be numbered.

16 M i-am zis: «Iată că mi-am mărit faima şi mi-am sporit înţelepciunea mai mult decât toţi cei care au fost la Ierusalim înaintea mea; inima mea a experimentat mult mai multă înţelepciune şi cunoştinţă.»

I communed with mine own hear, saying, Lo, I have gotten me great wisdom above all that were before me in Jerusalem; yea, my heart hath had great experience of wisdom and knowledge.

17 M -am dedicat cunoaşterii înţelepciunii, precum şi cunoaşterii nebuniei şi a prostiei, dar mi-am dat seama că şi aceasta este goană după vânt.

And I applied my heart to know wisdom, and to know madness and folly: I perceived that this also was a striving after wind.

18 « Unde este multă înţelepciune, este şi multă supărare şi cu cât este mai multă cunoştinţă, cu atât este mai multă mâhnire.»“

For in much wisdom is much grief; and he that increaseth knowledge increaseth sorrow.