1 V eniţi să strigăm de bucurie către Domnul, să strigăm către Stânca mântuirii noastre!

Venid, cantemos con gozo al Señor, aclamemos con júbilo a la roca de nuestra salvación.

2 S ă ne înfăţişăm înaintea Lui cu laude şi să strigăm către El prin cântări!

Vengamos ante su presencia con acción de gracias; aclamémosle con salmos.

3 C ăci Domnul este un Dumnezeu mare, este un împărat mare, mai presus de toţi zeii!

Porque Dios grande es el Señor, y Rey grande sobre todos los dioses,

4 E l ţine în mână adâncimile pământului, iar înălţimile munţilor sunt ale Lui.

en cuya mano están las profundidades de la tierra; suyas son también las cumbres de los montes.

5 A Lui este marea, – El a făcut-o – iar uscatul, mâinile Lui l-au întocmit.

Suyo es el mar, pues El lo hizo, y sus manos formaron la tierra firme.

6 V eniţi să I ne închinăm, să I ne plecăm înainte, să îngenunchem înaintea Domnului, Creatorul nostru!

Venid, adoremos y postrémonos; doblemos la rodilla ante el Señor nuestro Hacedor.

7 C ăci El este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul păşunii Lui, turma mâinii Sale! „Astăzi dacă auziţi glasul Lui,

Porque El es nuestro Dios, y nosotros el pueblo de su prado y las ovejas de su mano. Si oís hoy su voz,

8 n u vă împietriţi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustie,

no endurezcáis vuestro corazón como en Meriba, como en el día de Masah en el desierto,

9 c ând strămoşii voştri M-au pus la încercare şi M-au ispitit, deşi Îmi văzuseră lucrările!

cuando vuestros padres me tentaron, me probaron, aunque habían visto mi obra.

10 T imp de patruzeci de ani am fost scârbit de acea generaţie şi am zis: «Ei sunt un popor care s-a rătăcit în inima lui şi n-au cunoscut căile Mele.»

Por cuarenta años me repugnó aquella generación, y dije: Es un pueblo que se desvía en su corazón y no conocen mis caminos.

11 D e aceea am jurat în mânia Mea: «Nu vor intra în odihna Mea!»“

Por tanto, juré en mi ira: Ciertamente no entrarán en mi reposo.