1 D e ce stai departe, Doamne, şi Te ascunzi în vreme de necaz?

¿Por qué, oh Señor, te mantienes alejado, y te escondes en tiempos de tribulación?

2 C el rău îl urmăreşte cu îngâmfare pe sărman, prinzându-l în planurile pe care le-a urzit.

Con arrogancia el impío acosa al afligido; ¡que sea atrapado en las trampas que ha urdido!

3 C ăci cel rău se laudă cu dorinţele sufletului său, binecuvântându-l pe cel lacom şi dispreţuindu-L pe Domnul.

Porque del deseo de su corazón se jacta el impío, y el codicioso maldice y desprecia al Señor.

4 Î n aroganţa lui, cel rău gândeşte tot timpul: „ Dumnezeu nu pedepseşte! Nu este Dumnezeu!“.

El impío, en la altivez de su rostro, no busca a Dios. Todo su pensamiento es: No hay Dios.

5 C ăile lui sunt prospere în orice vreme; judecăţile Tale sunt departe de el; el suflă cu dispreţ împotriva tuturor duşmanilor săi.

Sus caminos prosperan en todo tiempo; tus juicios, oh Dios, están en lo alto, lejos de su vista; a todos sus adversarios los desprecia.

6 E l zice în inima lui: „Nu mă voi clătina! Nu voi suferi niciodată!“

Dice en su corazón: No hay quien me mueva; por todas las generaciones no sufriré adversidad.

7 G ura îi este plină de blestem, înşelătorii şi ameninţări; sub limba lui este numai necaz şi nelegiuire.

Llena está su boca de blasfemia, engaño y opresión; bajo su lengua hay malicia e iniquidad.

8 E l locuieşte în ascunzişurile din preajma aşezărilor; îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat; îşi urmăreşte victimele.

Se sienta al acecho en las aldeas, en los escondrijos mata al inocente; sus ojos espían al desvalido.

9 P ândeşte din cotlon ca leul din desiş, pândeşte să-l prindă pe sărman, să-l prindă pe sărman şi să-l atragă în laţul lui.

Acecha en el escondrijo como león en su guarida; acecha para atrapar al afligido, y atrapa al afligido arrastrándolo a su red.

10 V ictimele lui sunt zdrobite şi se prăbuşesc; cad sub puterea lui.

Se agazapa, se encoge, y los desdichados caen en sus garras.

11 E l îşi zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat! Pe veci Şi-a ascuns faţa, ca să nu mai vadă!“

Dice en su corazón: Dios se ha olvidado; ha escondido su rostro; nunca verá nada.

12 R idică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-Ţi mâna! Nu-i uita pe cei sărmani!

Levántate, oh Señor; alza, oh Dios, tu mano. No te olvides de los pobres.

13 D e ce-L dispreţuieşte cel rău pe Dumnezeu? De ce zice în inima lui: „Tu nu pedepseşti!“?

¿Por qué ha despreciado el impío a Dios ? Ha dicho en su corazón: Tú no lo requerirás.

14 T u însă vezi necazul şi mâhnirea; te uiţi, ca să le iei în mâna Ta! Ţie Îţi este încredinţat cel fără ajutor; Tu eşti ajutorul orfanului.

Tú lo has visto, porque has contemplado la malicia y la vejación, para hacer justicia con tu mano. A ti se acoge el desvalido; tú has sido amparo del huérfano.

15 F ărâmă deci braţul celui rău şi al celui nelegiuit; cere-le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!

Quiebra tú el brazo del impío y del malvado; persigue su maldad hasta que desaparezca.

16 D omnul este Împărat în veci de veci! Neamurile vor pieri din ţara Lui!

El Señor es Rey eternamente y para siempre; las naciones han perecido de su tierra.

17 T u, Doamne, asculţi dorinţa celor sărmani; Tu le întăreşti inima, plecându-Ţi urechea la cererea lor,

Oh Señor, tú has oído el deseo de los humildes; tú fortalecerás su corazón e inclinarás tu oído

18 c a să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, pentru ca omul, care este din ţărână, să nu mai insufle groaza.

para vindicar al huérfano y al afligido; para que no vuelva a causar terror el hombre de la tierra.