1 A du-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-te şi vezi ruşinea noastră!

Acuérdate, oh Señor, de lo que nos ha sucedido; mira y ve nuestro oprobio.

2 M oştenirea noastră s-a dus la necunoscuţi, iar casele noastre – la străini.

Nuestra heredad ha pasado a extraños, nuestras casas a extranjeros.

3 A m ajuns orfani de tată, iar mamele noastre sunt ca nişte văduve.

Hemos quedado huérfanos, sin padre, nuestras madres, como viudas.

4 A pa noastră o bem pe bani, iar lemnele noastre trebuie să le cumpărăm.

Por el agua que bebemos tenemos que pagar, nuestra leña nos llega por precio.

5 P rigonitorii noştri sunt pe urmele noastre. Suntem obosiţi, dar nu suntem lăsaţi să ne odihnim.

Sobre nuestros cuellos están nuestros perseguidores; no hay descanso para nosotros, estamos agotados.

6 N e-am aliat cu Egiptul şi cu Asiria, ca să ne săturăm cu pâine.

A Egipto y a Asiria nos hemos sometido para saciarnos de pan.

7 P ărinţii noştri au păcătuit şi nu mai sunt, iar noi purtăm pedeapsa lor.

Nuestros padres pecaron, ya no existen, y nosotros cargamos con sus iniquidades.

8 S clavii stăpânesc peste noi şi nimeni nu ne eliberează din mâna lor.

Esclavos dominan sobre nosotros, no hay quien nos libre de su mano.

9 N e câştigăm pâinea riscându-ne viaţa din cauza sabiei din pustie.

Con peligro de nuestras vidas conseguimos nuestro pan, enfrentándonos a la espada del desierto.

10 N e arde pielea ca un cuptor de febra pricinuită de foame.

Nuestra piel quema como un horno, a causa de los ardores del hambre.

11 A u necinstit pe femei în Sion, pe fecioare – în cetăţile lui Iuda.

Violaron a las mujeres en Sion, a las vírgenes en las ciudades de Judá.

12 P rinţii au fost spânzuraţi de mâinile lor, iar bătrânilor nu li s-a dat cinste.

Los príncipes fueron colgados de sus manos, los rostros de los ancianos no fueron respetados.

13 T inerii trudesc la piatra de moară, iar copiii cad sub poverile de lemne.

Los jóvenes trabajaron en el molino, y los muchachos cayeron bajo el peso de la leña.

14 B ătrânii nu mai vin la poarta cetăţii, iar tinerii au încetat să mai cânte.

Los ancianos se han apartado de las puertas, los jóvenes de su música.

15 S -a dus bucuria din inimile noastre, iar dansul nostru s-a prefăcut în jale.

Ha cesado el gozo de nuestro corazón, se ha convertido en duelo nuestra danza.

16 A căzut coroana de pe capul nostru. Vai de noi, căci am păcătuit!

Ha caído la corona de nuestra cabeza. ¡Ay de nosotros, pues hemos pecado!

17 I ată de ce ne leşină inima, iată de ce ni s-au întunecat ochii:

Por esto está abatido nuestro corazón, por estas cosas se nublan nuestros ojos,

18 m untele Sion a ajuns pustiit şi pe el se plimbă şacalii.

por el monte Sion que está asolado; las zorras merodean en él.

19 D oamne, Tu împărăţeşti veşnic. Tronul Tău dăinuie din generaţie în generaţie.

Mas tú, oh Señor, reinas para siempre, tu trono permanece de generación en generación.

20 D e ce să ne uiţi pentru totdeauna? De ce să ne părăseşti pentru mult timp?

¿Por qué te olvidas para siempre de nosotros, y nos abandonas a perpetuidad ?

21 Î ntoarce-ne la Tine, Doamne, ca astfel să ne întoarcem! Dă-ne iarăşi zile ca cele din trecut!

Restáuranos a ti, oh Señor, y seremos restaurados; renueva nuestros días como antaño,

22 S ă ne fi respins Tu oare de tot şi să te fi mâniat Tu pe noi peste măsură?!

a no ser que nos hayas desechado totalmente, y estés enojado en gran manera contra nosotros.