1 D e ce stai departe, Doamne, şi Te ascunzi în vreme de necaz?

¿Por qué estás lejos, oh SEÑOR, y te escondes en los tiempos de la angustia?

2 C el rău îl urmăreşte cu îngâmfare pe sărman, prinzându-l în planurile pe care le-a urzit.

Con arrogancia el malo persigue al pobre; sean tomados en los pensamientos que pensaron.

3 C ăci cel rău se laudă cu dorinţele sufletului său, binecuvântându-l pe cel lacom şi dispreţuindu-L pe Domnul.

Por cuanto se alabó el malo del deseo de su alma, y diciendo bien al robador, blasfema del SEÑOR.

4 Î n aroganţa lui, cel rău gândeşte tot timpul: „ Dumnezeu nu pedepseşte! Nu este Dumnezeu!“.

El malo, por la altivez de su rostro, no busca a Dios. No está Dios en todos sus pensamientos.

5 C ăile lui sunt prospere în orice vreme; judecăţile Tale sunt departe de el; el suflă cu dispreţ împotriva tuturor duşmanilor săi.

Sus caminos atormentan en todo tiempo; tus juicios son altura delante de él; echa bocanadas en orden a todos sus enemigos.

6 E l zice în inima lui: „Nu mă voi clătina! Nu voi suferi niciodată!“

Dice en su corazón: No seré movido en ningún tiempo, porque no me alcanzará el mal.

7 G ura îi este plină de blestem, înşelătorii şi ameninţări; sub limba lui este numai necaz şi nelegiuire.

Llena está su boca de maldición, y de engaños y fraude; debajo de su lengua, molestia y maldad.

8 E l locuieşte în ascunzişurile din preajma aşezărilor; îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat; îşi urmăreşte victimele.

Está en las guaridas de las aldeas; en los escondrijos mata al inocente; sus ojos están acechando al pobre.

9 P ândeşte din cotlon ca leul din desiş, pândeşte să-l prindă pe sărman, să-l prindă pe sărman şi să-l atragă în laţul lui.

Acecha de encubierto, como el león desde su cama; acecha para arrebatar al pobre; arrebata al pobre trayéndolo en su red.

10 V ictimele lui sunt zdrobite şi se prăbuşesc; cad sub puterea lui.

Se encoge, se agacha, y caen en sus fuerzas muchos desdichados.

11 E l îşi zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat! Pe veci Şi-a ascuns faţa, ca să nu mai vadă!“

Dice en su corazón: Dios está olvidado, ha encubierto su rostro; nunca lo vio.

12 R idică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-Ţi mâna! Nu-i uita pe cei sărmani!

¶ Levántate, oh SEÑOR Dios, alza tu mano, no te olvides de los humildes.

13 D e ce-L dispreţuieşte cel rău pe Dumnezeu? De ce zice în inima lui: „Tu nu pedepseşti!“?

¿Por qué irrita el malo a Dios? En su corazón ha dicho que no lo inquirirás.

14 T u însă vezi necazul şi mâhnirea; te uiţi, ca să le iei în mâna Ta! Ţie Îţi este încredinţat cel fără ajutor; Tu eşti ajutorul orfanului.

Tú has visto; porque tú miras el trabajo, y el enojo, para dar justicia en tus manos; a ti se acoge el pobre, tú eres el amparo del huérfano.

15 F ărâmă deci braţul celui rău şi al celui nelegiuit; cere-le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!

Quebranta el brazo del inicuo; del malo buscarás su maldad, y no la hallarás.

16 D omnul este Împărat în veci de veci! Neamurile vor pieri din ţara Lui!

El SEÑOR, Rey eterno y perpetuo; de su tierra fueron destruidos los gentiles.

17 T u, Doamne, asculţi dorinţa celor sărmani; Tu le întăreşti inima, plecându-Ţi urechea la cererea lor,

El deseo de los humildes oíste, oh SEÑOR; tú dispones su corazón, y haces atento tu oído;

18 c a să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, pentru ca omul, care este din ţărână, să nu mai insufle groaza.

para juzgar al huérfano y al pobre; no volverá más a hacer violencia el hombre de la tierra.