1 D e ce stai departe, Doamne, şi Te ascunzi în vreme de necaz?

2 C el rău îl urmăreşte cu îngâmfare pe sărman, prinzându-l în planurile pe care le-a urzit.

3 C ăci cel rău se laudă cu dorinţele sufletului său, binecuvântându-l pe cel lacom şi dispreţuindu-L pe Domnul.

4 Î n aroganţa lui, cel rău gândeşte tot timpul: „ Dumnezeu nu pedepseşte! Nu este Dumnezeu!“.

5 C ăile lui sunt prospere în orice vreme; judecăţile Tale sunt departe de el; el suflă cu dispreţ împotriva tuturor duşmanilor săi.

6 E l zice în inima lui: „Nu mă voi clătina! Nu voi suferi niciodată!“

7 G ura îi este plină de blestem, înşelătorii şi ameninţări; sub limba lui este numai necaz şi nelegiuire.

8 E l locuieşte în ascunzişurile din preajma aşezărilor; îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat; îşi urmăreşte victimele.

9 P ândeşte din cotlon ca leul din desiş, pândeşte să-l prindă pe sărman, să-l prindă pe sărman şi să-l atragă în laţul lui.

10 V ictimele lui sunt zdrobite şi se prăbuşesc; cad sub puterea lui.

11 E l îşi zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat! Pe veci Şi-a ascuns faţa, ca să nu mai vadă!“

12 R idică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-Ţi mâna! Nu-i uita pe cei sărmani!

13 D e ce-L dispreţuieşte cel rău pe Dumnezeu? De ce zice în inima lui: „Tu nu pedepseşti!“?

14 T u însă vezi necazul şi mâhnirea; te uiţi, ca să le iei în mâna Ta! Ţie Îţi este încredinţat cel fără ajutor; Tu eşti ajutorul orfanului.

15 F ărâmă deci braţul celui rău şi al celui nelegiuit; cere-le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!

16 D omnul este Împărat în veci de veci! Neamurile vor pieri din ţara Lui!

17 T u, Doamne, asculţi dorinţa celor sărmani; Tu le întăreşti inima, plecându-Ţi urechea la cererea lor,

18 c a să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, pentru ca omul, care este din ţărână, să nu mai insufle groaza.