1 D e ce nu hotărăşte Cel Atotputernic vremuri pentru judecată? De ce aşteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?

¿Por qué no se reserva los tiempos el Todopoderoso, y por qué no ven sus días los que le conocen ?

2 O amenii mută pietrele de hotar, pasc turme pe care le-au furat.

Algunos quitan los linderos, roban y devoran los rebaños.

3 I au măgarul orfanului, iau ca zălog boul văduvei.

Se llevan los asnos de los huérfanos, toman en prenda el buey de la viuda.

4 Î mbrâncesc de pe cale pe cei în nevoie şi silesc pe toţi săracii din ţară să se ascundă.

Apartan del camino a los necesitados, hacen que se escondan enteramente los pobres de la tierra.

5 A semenea măgarilor sălbatici din deşert, aşa ies cei săraci la lucru ca să caute hrană, iar pustia le oferă hrană pentru copiii lor.

He aquí, como asnos monteses en el desierto, salen con afán en busca de alimento y de pan para sus hijos en el yermo.

6 E i îşi adună nutreţul de pe câmp şi culeg struguri în via celui rău.

Cosechan su forraje en el campo, y vendimian la viña del impío.

7 Î şi petrec noaptea goi, lipsiţi de îmbrăcăminte şi fără învelitoare împotriva frigului.

Pasan la noche desnudos, sin ropa, y no tienen cobertura contra el frío.

8 S unt pătrunşi de ploaia munţilor şi se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.

Mojados están con los aguaceros de los montes, y se abrazan a la peña por falta de abrigo.

9 O rfanul este smuls de la sân, iar copilul săracului este luat drept zălog.

Otros arrancan al huérfano del pecho, y contra el pobre exigen prenda.

10 N eavând haine, umblă goi; strâng snopi, dar sunt flămânzi.

Hacen que el pobre ande desnudo, sin ropa, y al hambriento quitan las gavillas.

11 Z drobesc măsline între pietre, calcă struguri, dar suferă de sete.

Entre sus paredes producen aceite; pisan los lagares, pero pasan sed.

12 D in cetate se aud gemete de moarte şi sufletele celor răniţi strigă după ajutor … Totuşi Dumnezeu nu condamnă pe nimeni.

Desde la ciudad gimen los hombres, y claman las almas de los heridos, pero Dios no hace caso a su oración.

13 S unt alţii care se răscoală împotriva luminii, care nu cunosc căile ei şi nu rămân pe cărările ei.

Otros han estado con los que se rebelan contra la luz; no quieren conocer sus caminos, ni morar en sus sendas.

14 U cigaşul se scoală în amurgul zilei şi omoară pe cel sărac şi nevoiaş, iar noaptea fură.

Al amanecer se levanta el asesino; mata al pobre y al necesitado, y de noche es como un ladrón.

15 O chii celui adulter pândeşte amurgul; el îşi zice: «Nimeni nu mă va vedea!» şi îşi acoperă faţa.

El ojo del adúltero espera el anochecer, diciendo: “Ningún ojo me verá”, y disfraza su rostro.

16 N oaptea sparg case, iar în timpul zilei stau închişi. Ei nu cunosc lumina.

En la oscuridad minan las casas, y de día se encierran; no conocen la luz.

17 P entru toţi aceştia dimineaţa este o beznă adâncă, sunt prieteni cu spaimele întunecimilor.

Porque para él la mañana es como densa oscuridad, pues está acostumbrado a los terrores de la densa oscuridad.

18 E i sunt iuţi ca spuma apelor, partea lor de pământ este blestemată. Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.

Sobre la superficie de las aguas son insignificantes; maldita es su porción sobre la tierra, nadie se vuelve hacia las viñas.

19 A şa cum seceta şi căldura sorb apele zăpezii, tot aşa înghite Locuinţa Morţilor pe cei ce-au păcătuit.

La sequía y el calor consumen las aguas de la nieve, y el Seol a los que han pecado.

20 P ântecele mamei îi uită şi viermele îi găseşte gustoşi. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ei. Astfel răutatea e zdrobită ca un copac.

La madre lo olvidará; el gusano lo saboreará hasta que nadie se acuerde de él, y la iniquidad será quebrantada como un árbol.

21 E i pradă femeia fără copii şi nu fac nici un bine văduvei.

Maltrata a la mujer estéril, y no hace ningún bien a la viuda.

22 T otuşi, prin puterea Sa, El îi dă la o parte pe cei măreţi; când Dumnezeu Se ridică împotriva lor, ei nu mai au speranţă de viaţă.

Pero El arrastra a los poderosos con su poder; cuando se levanta, nadie está seguro de la vida.

23 E l le dă siguranţă şi sunt sprijiniţi; ochii Lui sunt asupra căilor lor.

Les provee seguridad y son sostenidos, y los ojos de El están en sus caminos.

24 S unt înălţaţi pentru puţină vreme, dar apoi trec. Cad şi sunt adunaţi ca toţi ceilalţi, sunt tăiaţi ca spicele de grâu.

Son exaltados por poco tiempo, después desaparecen; además son humillados y como todo, recogidos; como las cabezas de las espigas son cortados.

25 D acă nu este aşa, cine poate dovedi că mint şi cine-mi poate nimici vorbele?“

Y si no, ¿quién podrá desmentirme, y reducir a nada mi discurso?