1 „ Deschide-ţi porţile, Libanule, ca să-ţi mănânce focul cedrii!

Abre tus puertas, Líbano, y consuma el fuego tus cedros.

2 V aită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut, cei falnici au fost distruşi! Văitaţi-vă, stejari din Başan, căci pădurea cea deasă a fost doborâtă!

Gime, ciprés, porque ha caído el cedro, porque los árboles majestuosos han sido derribados; gemid, encinas de Basán, porque ha caído el bosque impenetrable.

3 S e aude vaietul păstorilor, căci le-a fost distrusă gloria! Se aude răgetul puilor de lei, căci a fost distrusă mândria Iordanului.“

Voz de gemido de pastores, porque su esplendor está arruinado; voz del rugido de leoncillos, porque derribada está la gloria del Jordán. El buen pastor y el falso

4 A şa vorbeşte Domnul, Dumnezeul meu: „Păstoreşte oile care sunt pentru tăiere!

Así dice el Señor mi Dios: Apacienta las ovejas destinadas para la matanza.

5 C ei ce le cumpără, le taie şi nu se simt vinovaţi, iar cei ce le vând, zic: «Binecuvântat să fie Domnul, căci ne-am îmbogăţit!» Nici chiar păstorii lor nu le cruţă!

Los que las compran las matan y salen impunes, y el que las vende dice: “¡Bendito sea el Señor, porque me he enriquecido!”; y ni sus propios pastores se compadecen de ellas.

6 C ăci nu-i voi mai cruţa pe locuitorii ţării, zice Domnul, ci iată, îl voi da pe fiecare om pe mâna semenului său şi pe mâna regelui său! Ei vor devasta ţara, iar Eu n-o voi izbăvi din mâna lor.“

Pues yo no me compadeceré más de los habitantes de esta tierra —declara el Señor — sino que he aquí, haré que los hombres caigan cada uno en manos de otro y en manos de su rey; y ellos herirán la tierra y yo no los libraré de sus manos.

7 A m început să păstoresc oile care erau pentru tăiere, da, pe cele mai nenorocite oi din turmă. Am luat două toiege – pe unul l-am numit „Bunăvoinţă “, iar pe celălalt l-am numit „Unire“ – şi am păstorit turma.

Apacenté, pues, las ovejas destinadas para la matanza, esto es, los afligidos del rebaño. Y tomé para mí dos cayados: a uno lo llamé Gracia y al otro lo llamé Unión; y apacenté las ovejas.

8 Î ntr-o lună m-am descotorosit de cei trei păstori. Sufletul meu nu i-a mai răbdat, iar sufletul lor se scârbise şi el de mine!

Y destruí a los tres pastores en un mes, pues mi alma se impacientó con ellos y su alma también se cansó de mí.

9 A m zis: „Nu vă voi mai păstori! Cea care este pe moarte să moară, cea care este pentru tăiere să fie tăiată, iar cele ce vor rămâne, să se mănânce unele pe altele!“

Entonces dije: No os apacentaré más. La que ha de morir, que muera; y la que ha de ser destruida, que sea destruida; y las que queden, cómanse la carne unas a otras.

10 A poi mi-am luat toiagul numit „Bunăvoinţă“ şi l-am rupt, ca să rup astfel legământul pe care l-am încheiat cu toate popoarele.

Y tomé mi cayado Gracia y lo quebré para romper el pacto que yo había hecho con todos los pueblos.

11 A fost rupt în ziua aceea, iar oile cele nenorocite din turmă, care au luat seama la mine, au ştiut că acesta era Cuvântul Domnului.

Y fue roto aquel día; así los afligidos del rebaño que me observaban, conocieron que era la palabra del Señor.

12 A tunci le-am zis: „Dacă găsiţi cu cale, daţi-mi plata, dacă nu, nu mi-o daţi!“ Mi-au cântărit ca plată treizeci de arginţi.

Y les dije: Si os parece bien, dad me mi paga; y si no, dejadla. Y pesaron como mi salario treinta piezas de plata.

13 D ar Domnul mi-a zis: „Aruncă olarului preţul aceasta «scump» la care am fost apreciat de către ei!“ Am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat olarului, în Casa Domnului.

Entonces el Señor me dijo: Arrójalo al alfarero ( ese magnífico precio con que me valoraron). Tomé pues, las treinta piezas de plata y las arrojé al alfarero en la casa del Señor.

14 A poi am rupt şi cel de-al doilea toiag, numit „Unire“, ca să rup astfel frăţia dintre Iuda şi Israel.

Y quebré mi segundo cayado, Unión, para romper la hermandad entre Judá e Israel.

15 D omnul mi-a zis: „Ia din nou uneltele păstorului nebun!

Y el Señor me dijo: Toma otra vez los aperos de un pastor insensato.

16 C ăci iată, voi ridica în ţară un păstor căruia nu-i va păsa de oile care pier; pe cea tânără n-o va căuta, pe cea rănită n-o va vindeca şi pe cea sănătoasă n-o va hrăni, ci va mânca carnea celor grase şi le va smulge copitele.

Porque he aquí, yo voy a levantar en la tierra un pastor que no se preocupará de la que perece, ni buscará a la descarriada, ni curará a la herida, ni sustentará a la fuerte, sino que comerá la carne de la cebada y arrancará sus pezuñas.

17 V ai de păstorul de nimic, care îşi părăseşte turma! Să cadă sabia peste braţul lui şi pe ochiul lui cel drept! Să i se usuce braţul în întregime şi să-i orbească de tot ochiul drept!“

¡Ay del pastor inútil que abandona el rebaño! ¡ Caiga la espada sobre su brazo y sobre su ojo derecho! Su brazo se secará por completo, y su ojo derecho totalmente se oscurecerá.