1 I ov a răspuns:

Entonces respondió Job y dijo:

2 „ Da, ştiu că aşa e, dar poate un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?

En verdad yo sé que es así, pero ¿cómo puede un hombre ser justo delante de Dios ?

3 D acă s-ar certa cineva cu El, din o mie de întrebări nu I-ar putea răspunde nici măcar la una.

Si alguno quisiera contender con El, no podría contestarle ni una vez entre mil.

4 E l are o inimă înţeleaptă şi o putere mare. Cine I se poate împotrivi şi să reuşească?

Sabio de corazón y robusto de fuerzas, ¿quién le ha desafiado sin sufrir daño ?

5 E l mută munţii fără ca aceştia să ştie când îi răstoarnă în mânia Sa.

El es el que remueve los montes, y éstos no saben cómo cuando los vuelca en su furor;

6 E l scutură pământul din locul său şi face ca stâlpii să-i tremure.

el que sacude la tierra de su lugar, y sus columnas tiemblan;

7 E l porunceşte soarelui şi nu mai răsare; El acoperă lumina stelelor.

el que manda al sol que no brille, y pone sello a las estrellas;

8 E l singur întinde cerurile şi calcă pe valurile mării.

el que solo extiende los cielos, y holla las olas del mar;

9 E l a făcut Ursul şi Orionul, Pleiadele şi constelaţiile sudului.

el que hace la Osa, el Orión y las Pléyades, y las cámaras del sur;

10 E l face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

el que hace grandes cosas, inescrutables, y maravillas sin número.

11 I ată, El trece pe lângă mine şi nu-L pot vedea, trece şi nu-mi dau seama.

Si El pasara junto a mí, no le vería; si me pasara adelante, no le percibiría.

12 D acă vrea să ia ceva, cine-L poate opri? Cine-I poate spune: «Ce faci?»

Si El arrebatara algo, ¿quién le estorbaría ? Quién podrá decirle: “¿Qué haces ?”

13 D umnezeu nu-Şi întoarce înapoi mânia; chiar şi oştile lui Rahab Îi sunt supuse.

Dios no retirará su ira; bajo El quedan humillados los que ayudan a Rahab.

14 D eci cum pot eu să-I răspund, cum pot să-mi caut cuvintele înaintea Lui?

¿Cómo puedo yo responderle, y escoger mis palabras delante de El?

15 C hiar dacă aş fi drept, nu I-aş putea răspunde, nu pot decât să cer îndurare de la Judecătorul meu.

Porque aunque yo tuviera razón, no podría responder; tendría que implorar la misericordia de mi juez.

16 D acă L-aş chema la judecată şi mi-ar răspunde, n-aş crede că mi-a ascultat glasul.

Si yo llamara y El me respondiera, no podría creer que escuchara mi voz.

17 E l mă zdrobeşte printr-o furtună şi-mi înmulţeşte rănile fără motiv.

Porque El me quebranta con tempestad, y sin causa multiplica mis heridas.

18 N u mă lasă să-mi trag suflarea, ci mă umple de amărăciune.

No me permite cobrar aliento, sino que me llena de amarguras.

19 D acă e vorba de putere, El e puternic; dacă e vorba de judecată, cine-L poate convoca la judecată?

Si es cuestión de poder, he aquí, El es poderoso; y si es cuestión de justicia, ¿quién le citará?

20 C hiar dacă aş fi drept, gura mea mă va condamna; oricât de nevinovat aş fi, El mă va dovedi vinovat.

Aunque soy justo, mi boca me condenará; aunque soy inocente, El me declarará culpable.

21 S unt nevinovat, dar nu mai ţin la mine. Îmi dispreţuiesc viaţa.

Inocente soy, no hago caso de mí mismo, desprecio mi vida.

22 Î mi e tot una, de aceea zic: «El îl nimiceşte şi pe cel nevinovat şi pe cel rău deopotrivă.»

Todo es lo mismo, por tanto digo: “El destruye al inocente y al malvado.”

23 Ş i măcar de ar aduce biciul imediat moartea, … dar El râde de durerea celui nevinovat.

Si el azote mata de repente, El se burla de la desesperación del inocente.

24 C ând o ţară e dată pe mâna celui rău, El acoperă ochii judecătorilor lui. Dacă nu El, atunci cine?

La tierra es entregada en manos de los impíos; El cubre el rostro de sus jueces; si no es El, ¿quién será?

25 Z ilele mele sunt mai iuţi decât alergătorul; zboară fără să fi văzut fericirea.

Mis días son más ligeros que un corredor; huyen, no ven el bien.

26 T rec ca o luntre de papirus pe apă, ca un vultur care se repede asupra prăzii.

Se deslizan como barcos de juncos, como águila que se arroja sobre su presa.

27 D acă zic: «Îmi voi uita plângerea, îmi voi schimba înfăţişarea şi voi fi voios!»,

Aunque yo diga: “Olvidaré mi queja, cambiaré mi triste semblante y me alegraré”,

28 a tunci mă cuprinde spaima de toate durerile mele, pentru că ştiu că nu mă vei găsi nevinovat.

temeroso estoy de todos mis dolores, sé que tú no me absolverás.

29 D acă tot voi fi condamnat, de ce să mă mai trudesc degeaba?

Si soy impío, ¿para qué, pues, esforzarme en vano?

30 C hiar dacă m-aş spăla cu săpun şi mi-aş curăţa mâinile cu leşie,

Si me lavara con nieve y limpiara mis manos con lejía,

31 T u tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scârbi şi hainele de mine.

aun así me hundirías en la fosa, y mis propios vestidos me aborrecerían.

32 C ăci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde şi să putem merge împreună la judecată.

Porque El no es hombre como yo, para que le responda, para que juntos vengamos a juicio.

33 Ş i nu se află nici măcar un mijlocitor între noi, care să-şi pună mâinile peste noi amândoi,

No hay árbitro entre nosotros, que ponga su mano sobre ambos.

34 c a astfel El să-Şi dea la o parte nuiaua şi să nu mă mai înspăimânte cu groaza Lui.

Que El quite de mí su vara, y no me espante su terror.

35 A tunci aş vorbi fără să mă mai tem de El, însă nu aşa mi se întâmplă.

Entonces yo hablaré y no le temeré; porque en mi opinión yo no soy así.