1 I sus a început din nou să dea învăţătură lângă mare. Se adunase o mulţime aşa de mare în jurul Lui, încât El a trebuit să se suie şi să stea într-o barcă, pe mare, în timp ce întreaga mulţime se afla lângă mare, pe ţărm.

2 E l îi învăţa multe lucruri în pilde şi în învăţătura Lui le spunea:

3 „ Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene!

4 Î n timp ce semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o.

5 O altă parte a căzut în locuri stâncoase, unde nu avea pământ mult. A răsărit repede, pentru că nu avea pământ adânc,

6 d ar când a răsărit soarele, s-a ofilit şi, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat.

7 O altă parte a căzut între spini, iar spinii au crescut şi au sufocat-o, aşa că nu a dat rod.

8 A lta însă a căzut în pământ bun şi a dat rod care s-a înălţat şi a crescut: un grăunte a rodit treizeci, altul – şaizeci şi altul – o sută.“

9 A poi le zicea: „Cine are urechi de auzit, să audă!“

10 C ând a fost singur, cei din jurul Lui împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre pilde.

11 E l le-a zis: „Vouă v-a fost dată taina Împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate li se spun în pilde,

12 p entru ca «Să privească mereu, dar să nu priceapă şi să asculte întruna, dar să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Mine şi să fie iertaţi!»“

13 A poi le-a zis: „Dacă nu înţelegeţi această pildă, cum veţi înţelege toate celelalte pilde?

14 S emănătorul seamănă Cuvântul.

15 S ămânţa de lângă drum, unde este semănat Cuvântul, sunt cei care aud Cuvântul, dar vine imediat Satan şi ia Cuvântul care a fost semănat în ei.

16 S ămânţa semănată în locuri stâncoase sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie,

17 d ar nu au rădăcină în ei, ci durează doar pentru o vreme. Şi când vine necazul sau persecuţia din pricina Cuvântului, ei se poticnesc imediat.

18 O altă sămânţă, care este cea semănată între spini, sunt cei care aud Cuvântul,

19 d ar îngrijorările vieţii, înşelăciunea bogăţiei şi poftele pentru alte lucruri intră în ei, sufocă Cuvântul şi acesta devine neroditor.

20 S ămânţa semănată în pământul cel bun sunt cei care aud Cuvântul, îl primesc şi aduc rod: unul – treizeci, altul – şaizeci şi altul – o sută.“ Pilda felinarului

21 E l le-a mai zis: „Oare se aduce felinarul ca să fie pus sub un obroc sau sub un pat?! Nu este adus el ca să fie pus pe un suport?

22 C ăci nu este nimic ascuns care nu va fi dezvăluit şi nu este nimic tăinuit care nu va ieşi la iveală!

23 D acă are cineva urechi de auzit, să audă!

24 F iţi atenţi la ceea ce auziţi! Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura şi vi se va adăuga şi mai mult!

25 C ăci celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are i se va lua chiar şi ce are!“ Pilda cu sămânţa care creşte

26 E l a mai zis: „Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca şi cu un om care aruncă sămânţă în pământ.

27 F ie că el doarme noaptea sau este treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum.

28 P ământul rodeşte de la sine – mai întâi firul verde, apoi spicul, iar apoi întregul bob de grâu în spic.

29 C ând grâul este copt, pune imediat secera în el, pentru că a sosit secerişul.“ Pilda bobului de muştar

30 E l a mai zis: „Cu ce să asemănăm Împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce pildă am putea s-o descriem?

31 E a este ca un bob de muştar, care, atunci când este semănat în pământ, este cel mai mic dintre toate seminţele de pe pământ,

32 d ar după ce este semănat, el creşte, ajunge mai mare decât toate zarzavaturile şi face ramuri mari, aşa încât păsările îşi pot face cuibul la umbra lor.“

33 Ş i prin multe astfel de pilde El le vestea Cuvântul, după cum erau ei în stare să-l asculte.

34 N u le vorbea deloc fără să folosească vreo pildă. Dar când era doar El cu ucenicii Lui deoparte, le explica toate lucrurile. Isus linişteşte furtuna

35 Î n aceeaşi zi, când s-a lăsat seara, le-a zis: „Să traversăm în partea cealaltă!“

36 A u lăsat mulţimea şi L-au luat aşa cum era, în barcă. Împreună cu El mai erau şi alte bărci.

37 S -a stârnit o furtună foarte puternică, care arunca valurile asupra bărcii, aşa încât barca era aproape plină cu apă.

38 E l era în partea din spate a bărcii, dormind pe căpătâi. L-au trezit şi I-au spus: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?!“

39 E l S-a sculat, a mustrat vântul şi a zis mării: „Taci! Linişteşte-te!“ Vântul s-a oprit şi s-a făcut o linişte mare.

40 A poi le-a zis: „De ce sunteţi atât de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?“

41 E i s-au înfricoşat foarte tare şi-şi ziceau unii altora: „Cine este Acesta, de-L ascultă până şi vântul, şi marea?“