1 I ov a răspuns:
2 „ Şi azi plângerea mea este amară! În ciuda geamătului meu, mâna Lui mă apasă greu.
3 O ! de-aş şti unde să-L găsesc, de m-aş putea apropia de locuinţa Lui!
4 M i-aş aduce cauza înaintea Lui, mi-aş umple gura cu dovezi.
5 A ş afla ce mi-ar răspunde şi aş înţelege ce mi-ar spune.
6 M i se va opune oare cu marea Sa putere ? Nu! El va asculta când Îi vorbesc.
7 U n om drept îşi poate aduce cauza înaintea Lui şi voi fi eliberat pentru totdeauna de Judecătorul meu.
8 D acă m-aş duce spre răsărit, El nu e acolo, dacă aş merge spre apus, nu-L voi găsi.
9 C ând El lucrează în nord, nu-L zăresc, când se întoarce spre sud, nu-L pot vedea.
10 D ar El ştie calea pe care o urmez; când mă va încerca voi ieşi ca aurul.
11 P iciorul meu a urmat îndeaproape paşii Săi, m-am ţinut de calea Sa, fără să mă abat de pe ea.
12 N u m-am îndepărtat de porunca buzelor Sale. Am adunat cuvintele gurii Sale mai mult decât hrana mea zilnică.
13 D ar El rămâne Acelaşi; cine I se poate împotrivi? El face ce-I doreşte sufletul.
14 E l va împlini ce a hotărât pentru mine şi va mai face multe altele.
15 D e aceea mă înspăimânt înaintea Lui; sunt îngrozit când mă gândesc la toate acestea.
16 D umnezeu mi-a înfricoşat inima, Cel Atotputernic m-a înspăimântat.
17 T otuşi nu sunt redus la tăcere de întuneric, de întunericul gros care-mi acoperă faţa.