1 I ov a răspuns:

2 „ Şi azi plângerea mea este amară! În ciuda geamătului meu, mâna Lui mă apasă greu.

3 O ! de-aş şti unde să-L găsesc, de m-aş putea apropia de locuinţa Lui!

4 M i-aş aduce cauza înaintea Lui, mi-aş umple gura cu dovezi.

5 A ş afla ce mi-ar răspunde şi aş înţelege ce mi-ar spune.

6 M i se va opune oare cu marea Sa putere ? Nu! El va asculta când Îi vorbesc.

7 U n om drept îşi poate aduce cauza înaintea Lui şi voi fi eliberat pentru totdeauna de Judecătorul meu.

8 D acă m-aş duce spre răsărit, El nu e acolo, dacă aş merge spre apus, nu-L voi găsi.

9 C ând El lucrează în nord, nu-L zăresc, când se întoarce spre sud, nu-L pot vedea.

10 D ar El ştie calea pe care o urmez; când mă va încerca voi ieşi ca aurul.

11 P iciorul meu a urmat îndeaproape paşii Săi, m-am ţinut de calea Sa, fără să mă abat de pe ea.

12 N u m-am îndepărtat de porunca buzelor Sale. Am adunat cuvintele gurii Sale mai mult decât hrana mea zilnică.

13 D ar El rămâne Acelaşi; cine I se poate împotrivi? El face ce-I doreşte sufletul.

14 E l va împlini ce a hotărât pentru mine şi va mai face multe altele.

15 D e aceea mă înspăimânt înaintea Lui; sunt îngrozit când mă gândesc la toate acestea.

16 D umnezeu mi-a înfricoşat inima, Cel Atotputernic m-a înspăimântat.

17 T otuşi nu sunt redus la tăcere de întuneric, de întunericul gros care-mi acoperă faţa.