1 I ona s-a rugat Domnului, Dumnezeul său, din pântecele peştelui

2 ş i a zis: „În strâmtorarea mea L-am chemat pe Domnul şi El mi-a răspuns. Din adâncul Locuinţei Morţilor am strigat după ajutor şi Tu mi-ai ascultat glasul.

3 M ă aruncaseşi în adânc, în inima mărilor, şi curentul de apă mă învăluise; toate valurile şi talazurile Tale treceau peste mine.

4 Z iceam: «Sunt izgonit dinaintea ochilor Tăi, şi nu voi mai privi vreodată spre Templul Tău cel sfânt! »

5 A pele mă împresuraseră până aproape să-mi ia viaţa, adâncul mă învăluise, iar algele se înfăşuraseră în jurul capului meu.

6 C oborâsem până în străfundurile munţilor, şi zăvoarele pământului mă încuiaseră pe vecie! Dar Tu, Doamne, Dumnezeul meu, mi-ai scos viaţa din groapă!

7 C ând mi se scurgea sufletul din mine, mi-am adus aminte de Domnul şi rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt.

8 C ei ce se alipesc de idoli deşerţi s-au lipsit de îndurarea de care ar fi putut avea parte.

9 D ar eu Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire. Voi împlini ceea ce am jurat! Mântuirea vine de la Domnul!“

10 D omnul i-a vorbit peştelui, iar peştele l-a vărsat pe Iona pe uscat.