1 D oamne, pe Tine Te chem! Vino degrabă la mine! Ascultă glasul meu, când strig după ajutor la Tine!

2 F ie rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, iar ridicarea mâinilor mele – ca jertfele de seară.

3 D oamne, pune strajă gurii mele; păzeşte uşa buzelor mele!

4 N u-mi lăsa inima să mi se abată spre ce este rău, spre faptele rele ale oamenilor care săvârşesc nelegiuirea, şi nu mă lăsa să mănânc din delicatesele lor.

5 S ă mă lovească cel drept – aceasta este dragoste! Să mă mustre el, căci de la un aşa untdelemn nu-mi voi feri capul! Dar rugăciunea mea tot împotriva faptelor rele ale celor nelegiuiţi va fi!

6 C ând judecătorii lor vor fi aruncaţi de pe marginea stâncilor, atunci vor da ascultare cuvintelor mele, căci ele sunt plăcute.

7 C um arată pământul arat şi brăzdat, aşa sunt şi oasele noastre împrăştiate la intrarea în Locuinţa Morţilor.

8 E u însă către Tine, Stăpâne Doamne, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost: nu-mi părăsi sufletul!

9 P ăzeşte-mă de cursele pe care mi le-au întins duşmanii şi de capcanele celor ce săvârşesc fărădelegea.

10 F ie ca cei răi să cadă în cursele lor, iar eu să scap!