1 D a, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.

2 C ât despre mine, era să mi se îndoaie picioarele, era cât pe ce să-mi alunece paşii,

3 c ăci îi invidiam pe cei lăudăroşi când vedeam bunăstarea celor răi.

4 C ăci ei n-au parte de remuşcări până la moarte, iar trupul le este plin de grăsime.

5 N -au parte de necazul muritorului de rând şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.

6 D e aceea mândria le atârnă de gât ca o podoabă, iar violenţa îi înveleşte ca o manta;

7 l i se bulbucă ochii de grăsime, iar imaginaţiile inimii lor întrec măsura;

8 b atjocoresc şi vorbesc cu răutate; vorbesc de sus, ameninţând cu asuprire;

9 î şi înalţă gura până la ceruri, iar limba lor cutreieră pământul.

10 D e aceea poporul se întoarce spre ei şi soarbe cuvintele lor ca apa.

11 E i zic: „Cum să ştie Dumnezeu şi cum ar putea afla Cel Preaînalt?“

12 A şa sunt cei răi: liniştiţi pe vecie şi crescând în bogăţie.

13 Î ntr-adevăr, degeaba mi-am curăţit inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie,

14 c ăci sunt lovit toată ziua şi am parte de pedeapsă în fiecare dimineaţă.

15 D acă aş zice: „Vreau să pot vorbi şi eu aşa!“, iată că aş trăda neamul fiilor Tăi.

16 M -am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,

17 p ână ce am venit la Sfântul Lăcaş al lui Dumnezeu şi am luat aminte la sfârşitul lor.

18 Î ntr-adevăr, Tu îi aşezi în locuri alunecoase, îi arunci în dezastru.

19 C um sunt pustiiţi într-o clipă! Sunt nimiciţi, sfârşiţi prin lovituri năprasnice.

20 C a un vis la deşteptare, Stăpâne, aşa le lepezi chipul când Te trezeşti.

21 C ând inima-mi era mâhnită şi eram străpuns în adâncul fiinţei mele,

22 e ram ca o brută fără pricepere; eram ca dobitoacele înaintea Ta.

23 Î nsă eu totdeauna sunt cu Tine! Tu mă ţii de mâna dreaptă,

24 m ă călăuzeşti cu sfatul Tău şi apoi mă vei lua în slavă.

25 P e cine am eu în ceruri în afară de Tine? Iar pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine.

26 C arnea şi inima pot să mi se prăpădească, dar Dumnezeu este stânca inimii mele şi partea mea de moştenire pe vecie.

27 C ăci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri. Tu-i nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.

28 C ât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu. Am făcut din Stăpânul Domn adăpostul meu; voi povesti toate isprăvile Tale!