1 I ov şi-a continuat discursul şi a zis:
2 „ Viu este Dumnezeu, Care nu-mi dă dreptate, Cel Atotputernic, Care mi-a amărât sufletul,
3 c ă atâta vreme cât am suflare, cât am suflarea lui Dumnezeu în nările mele,
4 b uzele mele nu vor rosti vreo nedreptate şi limba mea nu va spune nimic înşelător.
5 D eparte de mine gândul să vă dau dreptate; îmi voi apăra integritatea până îmi voi da suflarea!
6 Î mi voi susţine neclintit dreptatea, inima nu mă va mustra pentru nici una din zilele mele.
7 F ie ca duşmanul meu să se poarte ca cel rău şi împotrivitorul meu ca cel nedrept.
8 C e nădejde mai are cel lipsit de evlavie când Dumnezeu îi taie firul vieţii, când Dumnezeu îi ia viaţa?
9 Î i va auzi Dumnezeu strigătul când va veni necazul asupra lui?
10 S e va desfăta el în Cel Atotputernic? Va chema el pe Dumnezeu în orice vreme?
11 V ă voi învăţa despre puterea lui Dumnezeu! Nu vă voi ascunde căile Celui Atotputernic.
12 V oi înşivă aţi văzut toate acestea. De ce atunci toată vorbirea aceasta fără rost?
13 A ceasta este partea dată de Dumnezeu celui rău şi moştenirea dată de Cel Atotputernic celui asupritor.
14 D acă i se înmulţesc copiii, soarta lor este sabia şi urmaşii lui nu vor avea niciodată mâncare de ajuns.
15 C iuma îi va îngropa urmaşii, iar văduvele acestora nu-i vor jeli.
16 D eşi el adună argintul precum adună ţărâna şi hainele precum grămezile de lut,
17 l ucrurile pe care el le strânge le va îmbrăca cel drept, iar cel nevinovat va împărţi argintul lui.
18 C asa zidită de el este ca cea a unei molii, ca o colibă făcută de un străjer.
19 C ând se culcă e bogat, dar nu va mai fi aşa; când îşi deschide ochii toate s-au dus.
20 S paimele îl cuprind ca un şuvoi; o vijelie îl smulge în timpul nopţii.
21 V ântul de răsărit îl ia şi îl duce, îl smulge din locul său ca o furtună.
22 V uieşte asupra lui fără milă când el fuge grăbit de puterea lui.
23 Î i bate din palme în derâdere şi-l goneşte cu glas şuierător.