1 I ov şi-a continuat discursul şi a zis:

2 „ Viu este Dumnezeu, Care nu-mi dă dreptate, Cel Atotputernic, Care mi-a amărât sufletul,

3 c ă atâta vreme cât am suflare, cât am suflarea lui Dumnezeu în nările mele,

4 b uzele mele nu vor rosti vreo nedreptate şi limba mea nu va spune nimic înşelător.

5 D eparte de mine gândul să vă dau dreptate; îmi voi apăra integritatea până îmi voi da suflarea!

6 Î mi voi susţine neclintit dreptatea, inima nu mă va mustra pentru nici una din zilele mele.

7 F ie ca duşmanul meu să se poarte ca cel rău şi împotrivitorul meu ca cel nedrept.

8 C e nădejde mai are cel lipsit de evlavie când Dumnezeu îi taie firul vieţii, când Dumnezeu îi ia viaţa?

9 Î i va auzi Dumnezeu strigătul când va veni necazul asupra lui?

10 S e va desfăta el în Cel Atotputernic? Va chema el pe Dumnezeu în orice vreme?

11 V ă voi învăţa despre puterea lui Dumnezeu! Nu vă voi ascunde căile Celui Atotputernic.

12 V oi înşivă aţi văzut toate acestea. De ce atunci toată vorbirea aceasta fără rost?

13 A ceasta este partea dată de Dumnezeu celui rău şi moştenirea dată de Cel Atotputernic celui asupritor.

14 D acă i se înmulţesc copiii, soarta lor este sabia şi urmaşii lui nu vor avea niciodată mâncare de ajuns.

15 C iuma îi va îngropa urmaşii, iar văduvele acestora nu-i vor jeli.

16 D eşi el adună argintul precum adună ţărâna şi hainele precum grămezile de lut,

17 l ucrurile pe care el le strânge le va îmbrăca cel drept, iar cel nevinovat va împărţi argintul lui.

18 C asa zidită de el este ca cea a unei molii, ca o colibă făcută de un străjer.

19 C ând se culcă e bogat, dar nu va mai fi aşa; când îşi deschide ochii toate s-au dus.

20 S paimele îl cuprind ca un şuvoi; o vijelie îl smulge în timpul nopţii.

21 V ântul de răsărit îl ia şi îl duce, îl smulge din locul său ca o furtună.

22 V uieşte asupra lui fără milă când el fuge grăbit de puterea lui.

23 Î i bate din palme în derâdere şi-l goneşte cu glas şuierător.