1 U rmătoarele sunt tot nişte proverbe ale lui Solomon, copiate de oamenii lui Ezechia, regele lui Iuda.

2 E ste slava lui Dumnezeu să tăinuiască lucrurile şi este gloria regelui să le cerceteze.

3 Î nălţimea cerurilor, adâncimea pământului şi gândul regelui sunt de nepătruns.

4 Î ndepărtează zgura din argint şi va ieşi material pentru argintar!

5 Î ndepărtează-l pe cel rău dinaintea regelui şi tronul lui va fi întărit prin dreptate!

6 N u te lăuda înaintea regelui şi nu cere un loc printre oamenii mari,

7 c ăci este mai bine să ţi se spună: „Urcă aici!“, decât să fii umilit sub privirea unui nobil. Ceea ce ochii tăi au văzut

8 s ă nu aduci în grabă la judecată! Altfel, ce vei face la urmă, când semenul tău te va face de ruşine?

9 A pără-ţi cauza împotriva semenului tău, dar nu dezvălui secretul altuia,

10 c a nu cumva cel ce îl aude să te facă de ruşine şi să ai o reputaţie proastă, care să nu se mai şteargă.

11 U n cuvânt spus la timpul potrivit este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint.

12 C a un cercel de aur şi ca un colier de aur curat este mustrarea înţeleaptă pentru o ureche ascultătoare.

13 C a răcoarea zăpezii în timpul secerişului este un mesager credincios pentru cel ce-l trimite; el înviorează sufletul stăpânilor lui.

14 C a norii şi ca vântul fără ploaie este omul care se laudă cu darurile pe care nu le-a dat.

15 P rin răbdare poate fi convins un conducător, şi o vorbă blândă poate zdrobi oase.

16 D acă găseşti miere, mănâncă doar cât îţi trebuie, ca să nu te dezguşti de ea şi să o vomiţi.

17 V izitează-l rar pe semenul tău, ca să nu se plictisească de tine şi să te urască.

18 C a un ciomag, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită este omul care depune mărturie falsă împotriva semenului său.

19 C a un dinte stricat şi ca un picior olog este încrederea într-un om necredincios în ziua necazului.

20 C a unul care se dezbracă într-o zi rece şi ca oţetul turnat pe sodă este cel ce cântă cântări unei inimi în nenorocire.

21 D acă duşmanul tău este flămând, dă-i de mâncare, iar dacă-i este sete, dă-i să bea,

22 c ăci făcând aşa, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui, iar Domnul îţi va răsplăti.

23 D upă cum vântul de la nord aduce ploaie, tot astfel şi limba defăimătoare aduce priviri furioase.

24 M ai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât să împarţi casa cu o soţie cicălitoare!

25 C a apa rece pentru sufletul obosit este vestea bună venită dintr-o ţară îndepărtată.

26 C a un izvor noroios şi ca o fântână tulbure este omul drept care se pleacă înaintea celui rău.

27 A şa cum nu este bine să mănânci prea multă miere, tot astfel nu este demn nici să-ţi cauţi propria slavă.

28 C a o cetate ale cărei ziduri sunt dărâmate, aşa este omul lipsit de stăpânire de sine.