1 C um stă singură cetatea care odinioară era plină de oameni! Cum a ajuns asemenea văduvei, ea, care era mare între neamuri! Ea, care era prinţesa ţinuturilor, a devenit o sclavă.

2 P lânge amarnic în noapte şi lacrimile-i curg pe obraz. Dintre toţi iubiţii ei, nu mai există nici unul care să o aline. Toţi prietenii au înşelat-o, devenindu-i duşmani.

3 D upă multă asuprire şi muncă grea, Iuda s-a dus în captivitate. Locuieşte printre neamuri şi nu găseşte un loc de odihnă. Toţi prigonitorii lui l-au ajuns chiar în toiul strâmtorării lui.

4 D rumurile Sionului jelesc, căci nimeni nu mai vine la sărbători. Toate porţile lui sunt distruse, iar preoţii săi suspină; fecioarele lui sunt mâhnite şi el însuşi este plin de amărăciune.

5 D uşmanii lui au devenit stăpâni şi vrăjmaşii lui au parte de bine, căci Domnul l-a făcut să sufere din cauza mulţimii nelegiuirilor sale. Copiii lui au mers în exil, captivi înaintea duşmanului.

6 S -a dus de la fiica Sionului toată splendoarea ei! Prinţii săi au ajuns ca cerbii care nu găsesc păşune, care fug, dar fără putere, dinaintea urmăritorului.

7 Î n zilele necazului şi ale rătăcirii lui, Ierusalimul îşi aduce aminte de toate bogăţiile pe care le-a avut în zilele de odinioară. Când poporul lui a căzut în mâna duşmanului, nimeni nu i-a sărit în ajutor! Vrăjmaşii l-au privit şi au râs pe seama prăbuşirii lui.

8 C etatea Ierusalimului a păcătuit mult şi de aceea a ajuns murdară. Toţi aceia care o cinsteau, acum o dispreţuiesc, fiindcă i-au văzut goliciunea. Ea însuşi suspină şi îşi întoarce faţa.

9 N ecurăţia era pe rochia ei şi nu s-a gândit la sfârşitul său. Căderea ei a fost de neînţeles şi n-a fost nimeni s-o consoleze. „Priveşte-mi, Doamne, durerea, căci vrăjmaşul a triumfat!”

10 D uşmanul a întins mâna peste toate bogăţiile ei. Mai mult, ea a văzut neamurile intrând în Lăcaş, când Tu le porunciseşi să nu intre în adunarea Ta.

11 T oţi cei din popor suspină, căutând după mâncare. Ei şi-au dat bogăţiile pentru mâncare, ca să-şi păstreze viaţa. Priveşte, Doamne, şi ia aminte la cât sunt de dispreţuită!

12 N u înseamnă nimic pentru voi, cei care treceţi pe lângă mine? Priviţi şi vedeţi dacă există vreo durere asemenea durerii mele, cu care Domnul m-a făcut să sufăr în ziua aprigei Lui mânii!

13 D in înălţimi a trimis un foc care mi-a pătruns în oase. A întins o plasă sub picioarele mele şi m-a răsturnat. M-a pustiit şi m-a ostenit în tot timpul zilei.

14 N elegiuirile mele au fost prinse într-un jug şi împletite de mâna Sa. Ele apasă asupra gâtului meu, frângându-mi puterea. Stăpânul m-a dat în mâinile duşmanilor, fără ca eu să mă pot împotrivi.

15 S tăpânul i-a tratat cu dispreţ pe toţi vitejii din mijlocul meu, El a chemat o armată împotriva mea, ca să-mi zdrobească tinerii. Stăpânul a călcat-o ca în teasc pe fiica fecioară a lui Iuda.

16 D e aceea plâng, iar ochii îmi sunt plini de lacrimi, căci Mângâietorul meu S-a îndepărtat de mine, El, Care îmi înviora viaţa. Fiii mei sunt îngroziţi, deoarece vrăjmaşul a învins.

17 S ionul îşi întinde mâinile rugător, dar nu este nimeni să-l mângâie. Domnul a poruncit pentru Iacov ca vecinii lui să-i fie duşmani, iar Ierusalimul a ajuns ca ceva murdar printre ei.

18 D omnul este drept, căci m-am răzvrătit împotriva Poruncii Lui. Ascultaţi-mă, vă rog, toate popoarele! Priviţi la durerea mea! Fecioarele şi tinerii mei au mers în captivitate.

19 M i-am chemat aliaţii, însă ei m-au trădat. Preoţii şi bătrânii mei au pierit în cetate, căutând de mâncare pentru a putea trăi.

20 P riveşte, Doamne, cât sunt de nenorocit! Măruntaiele-mi fierb, inima mi se zvârcoleşte înăuntrul meu, căci am fost foarte răzvrătit! Afară, sabia m-a lăsat fără copii, iar în casă, ea este precum moartea.

21 O amenii m-au auzit suspinând, dar nimeni nu m-a mângâiat. Toţi duşmanii mei au aflat de nenorocirea mea şi s-au bucurat de ce ai făcut. Adu însă ziua pe care ai vestit-o pentru ca şi ei să ajungă ca mine!

22 F ie ca toată răutatea lor să vină înaintea Ta şi poartă-te cu ei la fel cum te-ai purtat cu mine din cauza tuturor nelegiuirilor mele, căci suspinele mele sunt multe, iar inima-mi este sleită!