1 I ov a răspuns:

2 „ O! dacă mi s-ar putea cântări durerea şi dacă mi-ar fi pusă în cumpănă nenorocirea!

3 A r fi mai grele decât nisipul mării; de aceea mi-au fost atât de nesăbuite cuvintele.

4 C ăci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, iar sufletul meu le bea otrava. Groaza lui Dumnezeu vine ca o oaste asupra mea.

5 O are rage măgarul sălbatic când are iarbă sau mugeşte boul când are nutreţ?

6 S e mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust? Are vreun gust albuşul de ou?

7 N u mă ating de aşa ceva, căci o aşa mâncare mă îmbolnăveşte.

8 O ! de-aş putea avea ceea ce vreau şi dacă Dumnezeu mi-ar împlini dorinţa:

9 d e-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, să-Şi întindă mâna şi să mă nimicească!

10 A tunci mi-ar rămâne măcar această mângâiere şi această bucurie în durerea care nu se mai termină: că n-am încălcat niciodată cuvintele Celui Sfânt.

11 C e putere mai am ca să mai sper? Care mi-e sfârşitul ca să mai am răbdare?

12 A m eu puterea pietrei? Este oare de bronz carnea mea?

13 C u adevărat, nu-mi pot fi de nici un ajutor! Orice sprijin m-a părăsit!

14 C el deznădăjduit are parte de mila prietenului său, altfel şi-ar pierde frica de Cel Atotputernic.

15 D ar fraţii mei sunt înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care ies din matcă,

16 c a torentele tulburi din cauza gheţii, în care stă ascunsă zăpada.

17 C ând se-ncălzeşte vremea, pâraiele seacă, când este cald, li se usucă albia.

18 C aravanele se întorc din drum după ele, se cufundă în deşert şi pier.

19 C aravanele din Tema se uită la ele, călătorii din Şeba speră privindu-le.

20 S unt ruşinaţi însă pentru că s-au încrezut în ele; ajung acolo doar ca să fie dezamăgiţi.

21 C a ele sunteţi şi voi pentru mine: îmi vedeţi nenorocirea şi vă temeţi.

22 A m zis eu vreodată: «Faceţi-mi un dar!» sau: «Daţi mită pentru mine din bogăţia voastră!»

23 s au: «Scăpaţi-mă din mâna vreunui duşman!» sau: «Răscumpăraţi-mă din mâna vreunui asupritor!»

24 Î nvăţaţi-mă şi voi tăcea, arătaţi-mi unde am greşit.

25 C ât de dureroase sunt cuvintele drepte! Dar mustrările voastre, ce dovedesc?

26 V reţi să mă mustraţi pentru cuvintele mele şi să luaţi drept vânt cuvintele unui deznădăjduit?

27 V oi vă jucaţi chiar şi cu viaţa orfanilor, vă vindeţi chiar şi prietenul!

28 D ar acum uitaţi-vă la mine, vă rog! Oare vă voi minţi în faţă?

29 Î ncetaţi, nu fiţi nedrepţi! Încetaţi, e vorba de dreptatea mea!

30 E ste vreo nedreptate pe limba mea? Nu deosebeşte cerul gurii mele ce este rău?