1 T e iubesc, Doamne, Tăria mea!

2 D omnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu! Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul mântuirii mele, întăritura mea!

3 E u Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă, şi sunt izbăvit de duşmanii mei.

4 M ă înfăşuraseră legăturile morţii, mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii.

5 L egăturile Locuinţei Morţilor mă împresuraseră, mă prinseseră laţurile morţii.

6 D ar în necazul meu L-am chemat pe Domnul, am strigat către Dumnezeul meu. El a ascultat glasul meu din Templul Său cel Sfânt şi strigătul meu a ajuns înaintea Lui, până la urechile Sale.

7 A tunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul, temeliile munţilor s-au zdruncinat, s-au clătinat, pentru că El se mâniase.

8 Ţ âşnea fum din nările Lui şi foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinşi ieşeau din ea.

9 A aplecat cerurile şi a coborât; nori negri erau sub picioarele Lui.

10 C ălărea pe un heruvim, zbura, plutea pe aripile vântului.

11 Î ntunericul Şi-l aşternuse drept învelitoare, iar împrejurul Lui, drept acoperământ, erau ape întunecoase şi nori deşi.

12 D in strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui, ieşea grindină şi cărbuni aprinşi.

13 D omnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul, răspândind grindină şi cărbuni aprinşi.

14 Ş i-a aruncat săgeţile, risipindu-i pe duşmani; a trimis fulgerele şi i-a pus pe fugă.

15 L a mustrarea Ta, Doamne, la suflarea nărilor Tale, s-au văzut albiile apelor şi s-au descoperit temeliile lumii.

16 E l S-a întins din înălţime şi m-a apucat, m-a scos din apele cele mari,

17 m -a izbăvit de duşmanul meu cel puternic şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine.

18 E i m-au înfruntat în ziua necazului meu, dar Domnul mi-a fost sprijin.

19 E l m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, pentru că El Îşi găseşte plăcerea în mine.

20 D omnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, mi-a făcut după curăţia mâinilor mele,

21 c ăci am păzit căile Domnului şi nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.

22 T oate judecăţile Lui sunt înaintea mea şi nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.

23 A m fost integru înaintea Lui şi m-am păzit de nelegiuire.

24 D omnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Săi.

25 C u cel credincios Tu Te arăţi credincios, cu cel drept Tu Te arăţi drept,

26 c u cel integru Tu Te arăţi integru, dar cu cel înşelător Tu Te porţi după înşelăciunea lui.

27 T u mântuieşti poporul smerit, dar smereşti pe cel cu ochii trufaşi.

28 T u îmi aprinzi candela, Doamne! Dumnezeul meu îmi luminează întunericul!

29 C u Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor! Cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit!

30 C ât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită, cuvintele Domnului sunt încercate; El este un scut pentru toţi cei ce se se adăpostesc în El.

31 C ine este Dumnezeu în afară de Domnul ? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

32 D umnezeu este Cel Ce m-a încins cu tărie şi mi-a făcut desăvârşită calea.

33 E l mi-a făcut picioarele ca ale ciutelor şi m-a aşezat pe înălţimi.

34 Î mi deprinde mâinile pentru luptă, astfel încât braţele mele întind arcul de aramă.

35 T u îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină, ajutorul Tău mă face mare.

36 T u-mi lărgeşti calea sub paşii mei, ca să nu-mi alunece picioarele.

37 Î mi urmăresc duşmanii şi-i ajung; nu mă întorc până nu-i prăpădesc.

38 Î i zdrobesc, de nu mai sunt în stare să se ridice; ei cad sub picioarele mele.

39 T u mă încingi cu tărie pentru luptă şi-i smereşti pe vrăjmaşii mei sub picioarele mele.

40 T u faci ca duşmanii mei să fugă dinaintea mea şi eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.

41 E i strigă după ajutor, dar nimeni nu-i izbăveşte; strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.

42 Î i pisez făcându-i ca praful în bătaia vântului; îi calc ca pe noroiul de pe uliţe.

43 T u mă scapi de învinuirile poporului, mă pui drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunosc îmi slujeşte.

44 F iii străinului dau înapoi în faţa mea; de îndată ce mă aud, mă ascultă.

45 F iii străinului îngălbenesc şi ies tremurând din fortăreţele lor.

46 D omnul este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele!

47 D umnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare,

48 C el Ce mă izbăveşte de vrăjmaşii mei. Tu mă ridici deasupra duşmanilor mei şi mă scapi de omul asupritor.

49 D e aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne, şi voi cânta laudă Numelui Tău!

50 E l dă mari izbăviri regelui Său şi arată îndurare unsului Său, lui David şi seminţei lui în veac.