1 F raţilor, vă reamintesc Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas

2 ş i prin care sunteţi mântuiţi dacă rămâneţi fermi în cuvântul pe care vi l-am vestit; altfel aţi crezut degeaba.

3 C eea ce v-am dat ca fiind de primă importanţă este ceea ce eu, la rândul meu, am primit: anume că Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor,

4 c ă a fost îngropat, că a fost înviat a treia zi, potrivit Scripturilor,

5 c ă i S-a arătat lui Chifa şi apoi celor doisprezece

6 ș i că, după aceea, li S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi încă trăiesc, iar unii au adormit.

7 D upă aceea i S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.

8 U ltimului dintre toţi, ca unuia născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie.

9 C ăci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; eu nu sunt vrednic să fiu numit apostol, pentru că am persecutat biserica lui Dumnezeu,

10 î nsă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul Lui faţă de mine n-a fost fără rezultat, ci am trudit mai mult decât oricare dintre ei, dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.

11 D eci – fie eu, fie ei – noi aşa predicăm, iar voi aşa aţi crezut. Învierea morţilor

12 D ar dacă se predică faptul că Cristos a fost înviat din morţi, cum pot spune unii dintre voi că nu există învierea morţilor?

13 D acă nu există o înviere a morţilor, nici Cristos nu a fost înviat.

14 D ar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci predicarea noastră este zadarnică şi, de asemenea, şi credinţa voastră este zadarnică.

15 M ai mult decât atât, noi suntem găsiţi ca depunând o mărturie falsă despre Dumnezeu, pentru că am depus mărturie că Dumnezeu L-a înviat pe Cristos, pe Care, dacă este adevărat că morţii nu învie, nu L-a înviat.

16 D acă morţii nu învie, nici Cristos n-a fost înviat,

17 i ar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci credinţa voastră este zadarnică, iar voi sunteţi încă în păcatele voastre.

18 A tunci şi cei care au murit în Cristos sunt pierduţi.

19 D acă numai pentru viaţa aceasta am nădăjduit în Cristos, atunci suntem cei mai de plâns dintre oameni!

20 D ar Cristos a fost înviat din morţi, El fiind primul rod dintre cei care au adormit.

21 Î ntrucât moartea a venit printr-un om, învierea morţilor a venit tot printr-un Om.

22 A şa cum în Adam toţi mor, la fel, în Cristos, toţi vor fi înviaţi,

23 î nsă fiecare la rândul lui; primul rod este Cristos, apoi, la venirea Lui, cei ai lui Cristos.

24 A poi va veni sfârşitul, când El îi va încredinţa Împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi distrus orice conducător, orice autoritate şi orice putere.

25 C ăci El trebuie să domnească până când îi va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.

26 U ltimul vrăjmaş care va fi distrus va fi moartea.

27 C ăci El „I-a pus totul sub picioare“. Dar când se spune că toate I-au fost supuse, este evident că aceasta nu-L include pe Cel Ce I le-a supus pe toate.

28 C ând toate lucrurile Îi vor fi fost supuse, atunci Însuşi Fiul I Se va supune Celui Ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

29 A ltfel, ce vor face cei care se botează pentru cei morţi ? Dacă morţii nu sunt înviaţi nicidecum, de ce mai sunt botezaţi ei pentru cei morţi ?

30 Ş i de ce suntem noi în pericol tot timpul?

31 S unt în pericol de moarte în fiecare zi. Acest lucru este cert, fraţilor, întocmai ca lauda pe care o am cu voi în Cristos Isus, Domnul nostru.

32 D acă doar din motive omeneşti m-am luptat cu fiarele în Efes, ce-am câştigat, dacă morţii nu învie? „Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri!“

33 N u vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune. “

34 V eniţi-vă în fire cum se cuvine şi nu mai păcătuiţi; căci sunt unii care trăiesc în ignoranţă faţă de Dumnezeu. Spre ruşinea voastră o spun. Învierea în trup

35 C ineva ar putea întreba: „Cum învie morţii? Cu ce fel de trup vor veni?“

36 C e nebunie! Ceea ce tu semeni, nu vine la viaţă dacă nu moare,

37 i ar ceea ce semeni nu este trupul care va fi, ci doar o sămânţă simplă, ca una de grâu sau de altceva.

38 Î nsă Dumnezeu îi dă fiecărei seminţe un trup, aşa cum doreşte; fiecărei seminţe îi dă trupul ei.

39 N u toate trupurile sunt la fel: unul este trupul oamenilor, altul este trupul animalelor, altul al păsărilor, altul al peştilor.

40 E xistă trupuri cereşti şi trupuri pământeşti. Există o splendoare a celor cereşti şi un alt fel de splendoare a celor pământeşti.

41 A lta este splendoarea soarelui, alta este splendoarea lunii şi alta este splendoarea stelelor, iar o stea diferă de alta în splendoare.

42 L a fel este şi cu învierea morţilor. Ceea ce este semănat în putrezire, este înviat în nemurire.

43 C eea ce este semănat în necinste, este înviat în slavă. Ceea ce este semănat în slăbiciune, este înviat în putere.

44 E ste semănat trup firesc şi este înviat trup duhovnicesc. Dacă există un trup firesc, există şi unul duhovnicesc.

45 A şa este şi scris: „Primul om, Adam, a devenit un suflet viu.“ Ultimul Adam a devenit un duh care dă viaţă.

46 D ar primul nu este cel duhovnicesc, ci este cel firesc; apoi vine cel duhovnicesc.

47 P rimul om a fost făcut din ţărâna pământului. Al doilea Om este din cer.

48 A şa cum era cel din ţărână, aşa sunt şi cei din ţărână; şi aşa cum este Cel Ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.

49 A şa cum suntem în asemănarea celui din ţărână, la fel vom fi şi în asemănarea Celui Ceresc.

50 C eea ce spun, fraţilor, sunt următoarele: carnea şi sângele nu pot să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu, şi nici putrezirea nu poate moşteni nemurirea.

51 I ată, vă spun o taină: nu toţi vom adormi, dar toţi vom fi schimbaţi

52 î ntr-o clipă, într-o clipire din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Căci trâmbiţa va suna, iar cei morţi vor fi înviaţi ca nemuritori, şi noi vom fi schimbaţi.

53 C ăci ceea ce este supus putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezire, iar ceea ce este muritor trebuie să se îmbrace în nemurire.

54 C ând ceea ce este supus putrezirii se va fi îmbrăcat în neputrezire, iar ceea ce este muritor se va fi îmbrăcat în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care a fost scris: „Moartea a fost înghiţită în victorie.

55 M oarte, unde îţi este victoria? Moarte, unde îţi este boldul?“

56 B oldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este Legea.

57 D ar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos.

58 D e aceea, fraţii mei preaiubiţi, fiţi fermi, de neclintit, întotdeauna implicaţi din plin în lucrarea Domnului, pentru că ştiţi că în Domnul strădania voastră nu este zadarnică.