1 D acă vorbesc în limbi omeneşti şi îngereşti, dar nu am dragoste, sunt o aramă zgomotoasă sau un chimval zăngănitor.

2 D acă am darul profeţiei şi înţeleg toate tainele şi am toată cunoaşterea şi dacă am toată credinţa, aşa încât să mute munţii, dar nu am dragoste, nu sunt nimic.

3 D acă dau tot ce am şi dacă-mi dau chiar şi trupul să mă laud, dar nu am dragoste, nu câştig nimic.

4 D ragostea este răbdătoare, dragostea este plină de bunătate, nu este invidioasă, dragostea nu se laudă, nu este mândră,

5 n u se comportă indecent, nu-şi urmăreşte propriile interese, nu se supără, nu se gândeşte la rău,

6 n u se bucură de nedreptate, ci îşi găseşte bucuria în adevăr,

7 s uportă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

8 D ragostea nu se sfârşeşte niciodată. Cât priveşte profeţiile, ele se vor sfârşi; cât priveşte limbile, ele vor înceta, iar cât priveşte cunoaşterea, ea se va sfârşi.

9 C ăci cunoaştem în parte şi profeţim în parte,

10 î nsă, atunci când va veni ce este desăvârşit, ceea ce există doar în parte se va sfârşi.

11 C ând eram copil, vorbeam ca un copil, judecam ca un copil, gândeam ca un copil; când am devenit adult, am terminat cu lucrurile copilăreşti.

12 A cum vedem ca într-o reflecţie din oglindă, însă atunci vom vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte, însă atunci voi cunoaşte aşa cum am fost şi eu cunoscut.

13 A cum deci rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.