1 C um stă singură cetatea care odinioară era plină de oameni! Cum a ajuns asemenea văduvei, ea, care era mare între neamuri! Ea, care era prinţesa ţinuturilor, a devenit o sclavă.

Come siede solitaria la città una volta tanto popolosa! È diventata simile a una vedova, lei che era grande fra le nazioni; è stata ridotta tributaria, lei che era principessa fra le province!

2 P lânge amarnic în noapte şi lacrimile-i curg pe obraz. Dintre toţi iubiţii ei, nu mai există nici unul care să o aline. Toţi prietenii au înşelat-o, devenindu-i duşmani.

Essa piange, piange durante la notte, le lacrime le rigano le guance; fra tutti i suoi amanti non ha chi la consoli. Tutti i suoi amici l’hanno tradita, le sono diventati nemici.

3 D upă multă asuprire şi muncă grea, Iuda s-a dus în captivitate. Locuieşte printre neamuri şi nu găseşte un loc de odihnă. Toţi prigonitorii lui l-au ajuns chiar în toiul strâmtorării lui.

Giuda è in esilio, vittima di oppressione e di dura schiavitù; abita fra le nazioni, ma non trova riposo. Tutti i suoi persecutori l’hanno raggiunto mentre si trovava nell’angoscia.

4 D rumurile Sionului jelesc, căci nimeni nu mai vine la sărbători. Toate porţile lui sunt distruse, iar preoţii săi suspină; fecioarele lui sunt mâhnite şi el însuşi este plin de amărăciune.

Le vie di Sion sono in lutto, perché nessuno viene più alle solenni convocazioni; tutte le sue porte sono deserte, i suoi sacerdoti sospirano, le sue vergini sono addolorate ed essa stessa è piena d’amarezza.

5 D uşmanii lui au devenit stăpâni şi vrăjmaşii lui au parte de bine, căci Domnul l-a făcut să sufere din cauza mulţimii nelegiuirilor sale. Copiii lui au mers în exil, captivi înaintea duşmanului.

I suoi avversari hanno preso il sopravvento, i suoi nemici prosperano, poiché il Signore l’ha afflitta per i suoi innumerevoli peccati; i suoi bambini sono andati in schiavitù, davanti al nemico.

6 S -a dus de la fiica Sionului toată splendoarea ei! Prinţii săi au ajuns ca cerbii care nu găsesc păşune, care fug, dar fără putere, dinaintea urmăritorului.

Dalla figlia di Sion se n’è andato tutto il suo splendore; i suoi capi sono diventati come cervi che non trovano pascolo e se ne vanno spossati davanti a colui che li insegue.

7 Î n zilele necazului şi ale rătăcirii lui, Ierusalimul îşi aduce aminte de toate bogăţiile pe care le-a avut în zilele de odinioară. Când poporul lui a căzut în mâna duşmanului, nimeni nu i-a sărit în ajutor! Vrăjmaşii l-au privit şi au râs pe seama prăbuşirii lui.

Nei giorni della sua afflizione, della sua vita raminga, Gerusalemme si ricorda di tutti i beni preziosi che possedeva fin dai giorni antichi; ora che il suo popolo è caduto in mano all’avversario e nessuno la soccorre, i suoi nemici la guardano e ridono del suo misero stato.

8 C etatea Ierusalimului a păcătuit mult şi de aceea a ajuns murdară. Toţi aceia care o cinsteau, acum o dispreţuiesc, fiindcă i-au văzut goliciunea. Ea însuşi suspină şi îşi întoarce faţa.

Gerusalemme ha gravemente peccato; perciò è divenuta come una cosa impura. Tutti quelli che la onoravano la disprezzano, perché hanno visto la sua nudità; lei stessa sospira e volta la faccia.

9 N ecurăţia era pe rochia ei şi nu s-a gândit la sfârşitul său. Căderea ei a fost de neînţeles şi n-a fost nimeni s-o consoleze. „Priveşte-mi, Doamne, durerea, căci vrăjmaşul a triumfat!”

La sua sozzura era nelle pieghe della sua veste, lei non pensava alla sua fine; perciò è caduta in modo sorprendente e nessuno la consola. «O Signore, vedi la mia afflizione, perché il nemico trionfa!»

10 D uşmanul a întins mâna peste toate bogăţiile ei. Mai mult, ea a văzut neamurile intrând în Lăcaş, când Tu le porunciseşi să nu intre în adunarea Ta.

L’avversario ha steso la mano su quanto lei aveva di più caro; infatti ha visto i pagani entrare nel suo santuario, quei pagani riguardo ai quali tu avevi comandato che non entrassero nella tua assemblea.

11 T oţi cei din popor suspină, căutând după mâncare. Ei şi-au dat bogăţiile pentru mâncare, ca să-şi păstreze viaţa. Priveşte, Doamne, şi ia aminte la cât sunt de dispreţuită!

Tutto il suo popolo sospira, cerca pane; dà le cose sue più preziose in cambio di cibo, per poter sopravvivere. «Guarda, Signore, vedi in che misero stato sono ridotta!

12 N u înseamnă nimic pentru voi, cei care treceţi pe lângă mine? Priviţi şi vedeţi dacă există vreo durere asemenea durerii mele, cu care Domnul m-a făcut să sufăr în ziua aprigei Lui mânii!

Nulla di simile vi accada, o voi che passate di qui! Osservate, guardate se c’è dolore simile al dolore che mi tormenta, e con il quale il Signore mi ha colpita nel giorno della sua ardente ira.

13 D in înălţimi a trimis un foc care mi-a pătruns în oase. A întins o plasă sub picioarele mele şi m-a răsturnat. M-a pustiit şi m-a ostenit în tot timpul zilei.

Egli dall’alto ha scagliato un fuoco, l’ha fatto discendere nelle mie ossa; ha teso una rete ai miei piedi, mi ha rovesciata a terra, mi ha gettata nella desolazione, in un languore senza fine.

14 N elegiuirile mele au fost prinse într-un jug şi împletite de mâna Sa. Ele apasă asupra gâtului meu, frângându-mi puterea. Stăpânul m-a dat în mâinile duşmanilor, fără ca eu să mă pot împotrivi.

La sua mano ha legato il giogo dei miei peccati, che s’intrecciano, gravano sul mio collo; egli ha stroncato la mia forza. Il Signore mi ha dato in mani alle quali non posso resistere.

15 S tăpânul i-a tratat cu dispreţ pe toţi vitejii din mijlocul meu, El a chemat o armată împotriva mea, ca să-mi zdrobească tinerii. Stăpânul a călcat-o ca în teasc pe fiica fecioară a lui Iuda.

Il Signore ha abbattuto dentro le mura tutti i miei prodi, ha raccolto contro di me una grande moltitudine per schiacciare i miei giovani; il Signore ha calcato, come in un tino, la vergine figlia di Giuda.

16 D e aceea plâng, iar ochii îmi sunt plini de lacrimi, căci Mângâietorul meu S-a îndepărtat de mine, El, Care îmi înviora viaţa. Fiii mei sunt îngroziţi, deoarece vrăjmaşul a învins.

Per questo io piango; i miei occhi, i miei occhi si sciolgono in lacrime, perché da me è lontano il consolatore che può ravvivare la mia vita. I miei figli sono desolati, perché il nemico ha trionfato».

17 S ionul îşi întinde mâinile rugător, dar nu este nimeni să-l mângâie. Domnul a poruncit pentru Iacov ca vecinii lui să-i fie duşmani, iar Ierusalimul a ajuns ca ceva murdar printre ei.

Sion stende le mani, ma non c’è nessuno che la consoli; il Signore ha comandato ai nemici di Giacobbe di circondarlo da tutte le parti. Gerusalemme è, in mezzo a loro, come una cosa impura.

18 D omnul este drept, căci m-am răzvrătit împotriva Poruncii Lui. Ascultaţi-mă, vă rog, toate popoarele! Priviţi la durerea mea! Fecioarele şi tinerii mei au mers în captivitate.

«Il Signore è giusto, poiché io mi sono ribellata alla sua parola. Ascoltate, o popoli tutti, e vedete il mio dolore! Le mie vergini e i miei giovani sono stati portati in schiavitù.

19 M i-am chemat aliaţii, însă ei m-au trădat. Preoţii şi bătrânii mei au pierit în cetate, căutând de mâncare pentru a putea trăi.

Io ho chiamato i miei amanti, ma essi mi hanno ingannata; i miei sacerdoti e i miei anziani nella città hanno esalato l’ultimo respiro mentre cercavano cibo per poter sopravvivere.

20 P riveşte, Doamne, cât sunt de nenorocit! Măruntaiele-mi fierb, inima mi se zvârcoleşte înăuntrul meu, căci am fost foarte răzvrătit! Afară, sabia m-a lăsat fără copii, iar în casă, ea este precum moartea.

Guarda, Signore, come sono angosciata! Le mie viscere si commuovono, il cuore mi si sconvolge in seno, perché la mia ribellione è stata grave. Fuori, la spada mi priva dei figli; dentro, è la morte.

21 O amenii m-au auzit suspinând, dar nimeni nu m-a mângâiat. Toţi duşmanii mei au aflat de nenorocirea mea şi s-au bucurat de ce ai făcut. Adu însă ziua pe care ai vestit-o pentru ca şi ei să ajungă ca mine!

Mi sentono sospirare; non c’è chi mi consoli. Tutti i miei nemici hanno udito la mia sciagura e si rallegrano di ciò che tu hai fatto. Fa’ venire il giorno che hai annunciato, e allora saranno come me.

22 F ie ca toată răutatea lor să vină înaintea Ta şi poartă-te cu ei la fel cum te-ai purtat cu mine din cauza tuturor nelegiuirilor mele, căci suspinele mele sunt multe, iar inima-mi este sleită!

Tieni presente tutta la loro malvagità e trattali come hai trattato me a causa di tutti i miei peccati. I miei sospiri infatti sono numerosi e il mio cuore è languente».