1 S unt dezgustat de viaţa mea. De aceea voi da frâu liber plângerii mele, voi vorbi din amărăciunea sufletului meu.

My soul is weary of my life; I will give free course to my complaint; I will speak in the bitterness of my soul.

2 Î i voi spune lui Dumnezeu: «Nu mă condamna! Fă-mă să ştiu de ce te cerţi cu mine?

I will say unto God, Do not condemn me; Show me wherefore thou contendest with me.

3 Î ţi place să mă asupreşti, să dispreţuieşti lucrarea mâinilor Tale, în timp ce faci să strălucească sfaturile celui rău?

Is it good unto thee that thou shouldest oppress, That thou shouldest despise the work of thy hands, And shine upon the counsel of the wicked?

4 A i Tu ochi de carne? Vezi Tu aşa cum văd oamenii?

Hast thou eyes of flesh? Or seest thou as man seeth?

5 S unt zilele Tale ca zilele omului sau anii Tăi ca anii lui,

Are thy days as the days of man, Or thy years as man's days,

6 c a să-mi cauţi nedreptatea şi să-mi cercetezi păcatul,

That thou inquirest after mine iniquity, And searchest after my sin,

7 d eşi Tu ştii că sunt nevinovat şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?

Although thou knowest that I am not wicked, And there is none that can deliver out of thy hand?

8 M âinile Tale m-au modelat şi m-au făcut, iar acum te întorci să mă distrugi?

Thy hands have framed me and fashioned me Together round about; yet thou dost destroy me.

9 A du-Ţi aminte că m-ai modelat ca pe lut! Vrei acum să mă faci din nou ţărână?

Remember, I beseech thee, that thou hast fashioned me as clay; And wilt thou bring me into dust again?

10 N -ai făcut Tu să fiu vărsat ca laptele şi închegat ca brânza?

Hast thou not poured me out as milk, And curdled me like cheese?

11 M -ai îmbrăcat cu piele şi cu carne şi m-ai împletit cu oase şi cu tendoane.

Thou hast clothed me with skin and flesh, And knit me together with bones and sinews.

12 M i-ai dat viaţă şi mi-ai arătat îndurare, iar purtarea Ta de grijă mi-a păzit sufletul.

Thou hast granted me life and lovingkindness; And thy visitation hath preserved my spirit.

13 I ată totuşi ce ai ascuns în inima Ta şi ce ştiu că aveai de gând:

Yet these things thou didst hide in thy heart; I know that this is with thee:

14 c a, dacă păcătuiesc, să mă urmăreşti şi să nu-mi ierţi vina.

If I sin, then thou markest me, And thou wilt not acquit me from mine iniquity.

15 D acă sunt rău, vai de mine! Dacă sunt drept, nu-mi pot înălţa capul, pentru că sunt plin de ruşine şi înecat în necaz.

If I be wicked, woe unto me; And if I be righteous, yet shall I not lift up my head; Being filled with ignominy, And looking upon mine affliction.

16 D acă mă ridic, mă vânezi ca pe un leu şi iarăşi Îţi arăţi marea Ta putere împotriva mea.

And if my head exalt itself, thou huntest me as a lion; And again thou showest thyself marvellous upon me.

17 A duci mai mulţi martori împotriva mea, mânia Ta creşte faţă de mine şi mă loveşti cu o mulţime de necazuri.

Thou renewest thy witnesses against me, And increasest thine indignation upon me: Changes and warfare are with me.

18 D e ce m-ai scos din pântecele mamei mele? O! de aş fi murit înainte să mă vadă cineva!

Wherefore then hast thou brought me forth out of the womb? I had given up the ghost, and no eye had seen me.

19 A ş fi ca şi cum n-aş fi fost, purtat din pântece drept în mormânt.

I should have been as though I had not been; I should have been carried from the womb to the grave.

20 O are nu-mi sunt puţine zilele? Opreşte-te şi lasă-mă singur, să pot afla puţină mângâiere

Are not my days few? cease then, And let me alone, that I may take comfort a little,

21 î nainte de a merge în locul de unde nu mai este întoarcere, în ţara întunericului şi a umbrei morţii,

Before I go whence I shall not return, Even to the land of darkness and of the shadow of death;

22 î n ţara nopţii întunecate, a umbrei adânci şi a dezordinii, unde chiar şi lumina este precum întunericul!»“

The land dark as midnight, The land of the shadow of death, without any order, And where the light is as midnight.