1 ¡ Cómo se ha ennegrecido el oro, cómo ha cambiado el oro puro! Esparcidas están las piedras sagradas por las esquinas de todas las calles.

Cum s-a înnegrit aurul şi cum s-a schimbat aurul curat! Pietrele sfinte stau risipite pe la fiecare colţ de stradă.

2 L os hijos preciados de Sion, que valían su peso en oro puro, ¡cómo son tenidos por vasijas de barro, obra de manos de alfarero!

Cum fiii preţioşi ai Sionului, altădată preţuiţi ca aurul pur, sunt consideraţi acum ca ulcioarele de lut, lucrate de mâinile olarului.

3 A un los chacales dan las ubres, dan de mamar a sus crías; pero la hija de mi pueblo se ha vuelto cruel como los avestruces en el desierto.

Până şi şacalii îşi scot sânul ca să-şi alăpteze puii! Fiica poporului meu a ajuns însă nemiloasă ca struţii pustiei.

4 L a lengua del niño de pecho se le pega al paladar por la sed; los pequeños piden pan, pero no hay quien lo reparta.

Limba celui alăptat se lipeşte de cerul gurii, fiind uscată de sete. Copiii cer pâine, însă nimeni nu le-o dă.

5 L os que comían manjares andan desolados por las calles; los que se criaron entre púrpura abrazan estercoleros.

Cei ce se hrăneau cu delicatese zac acum părăsiţi pe străzi. Cei crescuţi în purpură se lipesc acum de un morman de cenuşă.

6 L a iniquidad de la hija de mi pueblo es mayor que el pecado de Sodoma, que fue derribada en un instante sin que manos actuaran contra ella.

Vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei care a fost distrusă într-o clipă, fără a pune mâna cineva pe ea.

7 S us consagrados eran más puros que la nieve, más blancos que la leche, más rojizos de cuerpo que los corales, como el zafiro su apariencia.

Prinţii ei erau mai curaţi decât zăpada şi mai albi decât laptele. Trupurile le erau mai roşii decât coralii, iar feţele le erau ca safirul.

8 M ás negro que el hollín es su aspecto, no se les reconoce por las calles; se ha pegado su piel a sus huesos, se ha marchitado, se ha vuelto como madera.

Acum însă sunt mai negri la înfăţişare decât funinginea, astfel că nu-i mai recunoşti pe străzi. Pielea li s-a lipit de oase şi a devenit uscată ca lemnul.

9 M ás dichosos son los que mueren a espada que los que mueren de hambre, que se consumen, extenuados, por falta de los frutos de los campos.

Cei ucişi de sabie sunt mai fericiţi decât cei ucişi de foamete; lihniţi de foame, aceştia se sting din lipsa roadelor câmpului!

10 L as manos de mujeres compasivas cocieron a sus propios hijos, que les sirvieron de comida a causa de la destrucción de la hija de mi pueblo.

Femeile, care odată erau pline de milă, şi-au fiert copiii cu mâinile lor; ei le-au slujit drept hrană când fiica poporului meu era zdrobită.

11 E l Señor ha cumplido su furor, ha derramado su ardiente ira; y ha encendido un fuego en Sion que ha consumido sus cimientos.

Domnul Şi-a dezlănţuit toată furia, Şi-a revărsat mânia Lui aprigă! A aprins un foc în Sion, care i-a mistuit temeliile.

12 N o creyeron los reyes de la tierra, ni ninguno de los habitantes del mundo, que pudieran entrar el adversario y el enemigo por las puertas de Jerusalén.

Regii pământului n-ar fi crezut şi nici unul din locuitorii lumii nu s-ar fi gândit că duşmanul şi vrăjmaşul vor intra pe porţile Ierusalimului.

13 A causa de los pecados de sus profetas y de las iniquidades de sus sacerdotes, quienes derramaron en medio de ella la sangre de los justos,

S-a întâmplat din pricina păcatelor profeţilor lui şi a nelegiuirilor preoţilor lui care au vărsat în mijlocul lui sângele celor drepţi.

14 v agaron ciegos por las calles, manchados de sangre, sin que nadie pudiera tocar sus vestidos.

Ei rătăcesc acum ca orbii pe străzi, atât de mânjiţi de sânge, încât nimeni nu îndrăzneşte să se atingă de veşmintele lor.

15 ¡ Apartaos! ¡Inmundos! gritaban de sí mismos. ¡Apartaos, apartaos, no toquéis! Así que huyeron y vagaron; entre las naciones se decía: No seguirán residiendo entre nosotros.

„Plecaţi, necuraţilor!“ se strigă la ei; „Plecaţi! Plecaţi! Nu ne atingeţi!“ Fugind şi rătăcind printre neamuri, acestea spun: „Nu vor mai locui aici!“

16 L a presencia del Señor los dispersó, no volverá a mirarlos. No honraron a los sacerdotes, ni tuvieron piedad de los ancianos.

Domnul Însuşi i-a împrăştiat, nemaiveghind asupra lor. Astfel, preoţilor nu li se mai arată respect, iar bătrânilor nu li se mai acordă cinste.

17 A un nuestros ojos desfallecían, buscar ayuda fue inútil. En nuestro velar hemos aguardado a una nación incapaz de salvar.

Ochii noştri obosiseră, aşteptând zadarnic ajutorul. Din turnurile noastre ne uitam după un neam care nu ne putea izbăvi.

18 P onían trampas a nuestros pasos para que no anduviéramos por nuestras calles. Se acercó nuestro fin, se cumplieron nuestros días, porque había llegado nuestro fin.

Duşmanii ne luau urma, astfel că nu puteam ieşi în pieţe. Sfârşitul se apropia, zilele se împliniseră, căci ne venise sfârşitul.

19 N uestros perseguidores eran más veloces que las águilas del cielo; por los montes nos persiguieron, en el desierto nos tendieron emboscadas.

Prigonitorii noştri au fost mai iuţi decât vulturii cerului. Ne-au urmărit pe munţi şi ne-au pândit în pustie.

20 E l aliento de nuestras vidas, el ungido del Señor, fue atrapado en sus fosos, aquel de quien habíamos dicho: A su sombra viviremos entre las naciones.

Unsul Domnului, suflarea vieţii noastre, a fost capturat în gropile lor, el, despre care spuneam: „Vom trăi la umbra lui printre neamuri!“

21 R egocíjate y alégrate, hija de Edom, la que habitas en la tierra de Uz; también a ti pasará la copa, te embriagarás y te desnudarás.

Bucură-te şi saltă de veselie, fiică a Edomului, tu, care locuieşti în ţara Uţ! Să ştii însă că potirul va trece şi pe la tine; te vei îmbăta şi te vei dezbrăca!

22 S e ha completado el castigo de tu iniquidad, hija de Sion: no volverá El a desterrarte; mas castigará tu iniquidad, hija de Edom; pondrá al descubierto tus pecados.

Fiică a Sionului, pedeapsa ta s-a sfârşit. El nu-ţi va mai prelungi exilul. Nelegiuirea ta însă, fiică a Edomului, El o va pedepsi şi îţi va scoate la iveală păcatele.