1 L a Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.

2 Î n Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine!

3 D a, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.

4 A rată-mi, Doamne, căile Tale, şi învaţă-mă cărările Tale.

5 P ovăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mîntuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!

6 A du-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea Ta; căci sînt vecinice.

7 N u-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţa mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!

8 D omnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.

9 E l face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.

10 T oate cărările Domnului sînt îndurare şi credincioşie, pentru cei ce păzesc legămîntul şi poruncile Lui.

11 P entru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este!

12 C ine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s'o aleagă.

13 E l va locui în fericire, şi sămînţa lui va stăpîni ţara.

14 P rietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legămîntul făcut cu El le dă învăţătură.

15 E u îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ.

16 P riveşte-mă şi ai milă de mine, căci sînt părăsit şi nenorocit.

17 N eliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu!

18 U ită-Te la ticăloşia şi truda mea, şi iartă-mi toate păcatele mele.

19 V ezi cît de mulţi sînt vrăjmaşii mei, şi cu ce ură mare mă urmăresc.

20 P ăzeşte-mi sufletul, şi scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine cînd mă încred în Tine!

21 S ă mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea, cînd îmi pun nădejdea în Tine!

22 I zbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.