1 N u strigă înţelepciunea, şi nu-şi înalţă priceperea glasul?
2 E a se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspîntii,
3 ş i strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:
4 O amenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
5 Î nvăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!
6 A sculaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.
7 C ăci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!
8 T oate cuvintele gurii mele sînt drepte, n'au nimic neadevărat nici sucit în ele.
9 T oate sînt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru ceice au găsit ştiinţa.
10 P rimiţi mai de grabă învăţăturile mele decît argintul, şi mai de grabă ştiinţa de cît aurul scump.
11 C ăci înţelepciunea preţuieşte mai mult de cît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.
12 E u, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.
13 F rica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.
14 D ela mine vine sfatul şi izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea.
15 P rin mine împărăţesc împăraţii şi dau voivozii porunci drepte.
16 P rin mine cîrmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi judecătorii pămîntului.
17 E u iubesc pe ceice mă iubesc, şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc.
18 C u mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.
19 R odul meu este mai bun decît aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.
20 E u umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
21 c a să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile.
22 D omnul m'a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23 E u am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul.
24 A m fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape;
25 a m fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,
26 c înd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile, nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii.
27 C înd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului,
28 c înd a pironit norii sus, şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului,
29 c înd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului,
30 e u eram meşterul Lui, la lucru lîngă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui,
31 j ucînd pe rotocolul pămîntului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
32 Ş i acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de ceice păzesc căile mele!
33 A scultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.
34 F erice de omul care m'ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele.
35 C ăci celce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.
36 D ar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.