1 M i se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.

2 S înt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

3 P une-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

4 C ăci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie.

5 C ine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

6 M 'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă!

7 O chiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră.

8 O amenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

9 C el fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.

10 D ar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

11 C e! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...

12 Ş i ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!

13 C înd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;

14 c înd strig gropii:, Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor:, Voi sînteţi mama şi sora mea!`

15 U nde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

16 E a se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``