1 ( Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.

2 T otuş, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!

3 C ăci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cînd vedeam fericirea celor răi.

4 Î ntr'adevăr, nimic nu -i turbură pînă la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.

5 N 'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni.

6 D eaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i înveleşte.

7 L i se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima.

8 R îd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,

9 î şi înalţă gura pînă la ceruri, şi limba le cutreieră pămîntul.

10 D eaceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,

11 ş i zice:,, Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?``

12 A şa sînt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.

13 D egeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mînile în nevinovăţie:

14 c ăci în fiecare zi sînt lovit, şi în toate dimineţile sînt pedepsit.

15 D acă aş zice:,, Vreau să vorbesc ca ei,`` iată că n'aş fi credincios neamului copiilor Tăi.

16 M 'am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi -a fost truda,

17 p înă ce am intrat în sfîntul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.

18 D a, Tu -i pui în locuri alunecoase, şi -i arunci în prăpăd.

19 C um sînt nimiciţi într'o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr'un sfîrşit năpraznic.

20 C a un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!

21 C înd mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie,

22 e ram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.

23 Î nsă eu sînt totdeauna cu Tine, Tu m'ai apucat de mîna dreaptă;

24 m ă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.

25 P e cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine.

26 C arnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire.

27 C ăci iată că ceice se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sînt necredincioşi.

28 C ît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.