1 C u şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, şi pe care îl înviase din morţi.

2 A colo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din ceice şedeau la masă cu El.

3 M aria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus, şi I -a şters picioarele cu părul ei; şi s'a umplut casa de mirosul mirului.

4 U nul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să -L vîndă, a zis:

5 D e ce nu s'a vîndut acest mir cu trei sute de lei, şi să se fi dat săracilor?``

6 Z icea lucrul acesta nu pentrucă purta grijă de săraci, ci pentrucă era un hoţ, şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.

7 D ar Isus a zis:,, Lasă -o în pace; căci ea l -a păstrat pentru ziua îngropării Mele.

8 P e săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.``

9 O mare mulţime de Iudei au aflat că Isus era în Betania; şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care -l înviase din morţi.

10 P reoţii cei mai de seamă au hotărît să omoare şi pe Lazăr,

11 c ăci din pricina lui mulţi Iudei plecau dela ei şi credeau în Isus.

12 A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,

13 a luat ramuri de finic, şi I -a ieşit în întîmpinare, strigînd:,, Osana! Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!``

14 I sus a găsit un măgăruş, şi a încălecat pe el, dupăcum este scris:

15 N u te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mînzul unei măgăriţe.``

16 U cenicii Lui n'au înţeles aceste lucruri dela început; dar, dupăce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El, şi că ei le împliniseră cu privire la El.

17 T oţi ceice fuseseră împreună cu Isus, cînd chemase pe Lazăr din mormînt şi -l înviase din morţi, mărturiseau despre El.

18 Ş i norodul I -a ieşit în întîmpinare, pentrucă aflase că făcuse semnul acesta.

19 F ariseii au zis deci între ei:,, Vedeţi că nu cîştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!``

20 N işte Greci dintre ceice se suiseră să se închine la praznic,

21 s 'au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, şi au zis:,, Domnule, am vrea să vedem pe Isus.``

22 F ilip s'a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.

23 D rept răspuns, Isus le -a zis:,, A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.

24 A devărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grîu, care a căzut pe pămînt, nu moare, rămîne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.

25 C ine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa vecinică.

26 D acă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sînt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.

27 A cum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?... Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?... Dar tocmai pentru aceasta am venit pînă la ceasul acesta!

28 T ată, proslăveşte Numele Tău!`` Şi din cer, s'a auzit un glas, care zicea:,, L-am proslăvit, şi -L voi mai proslăvi!``

29 N orodul, care stătea acolo, şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau:,, Un înger a vorbit cu El!``

30 I sus a răspuns:,, Nu pentru Mine s'a auzit glasul acesta, ci pentru voi.

31 A cum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpînitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.

32 Ş i după ce voi fi înălţat de pe pămînt, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.`` -

33 V orbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. -

34 N orodul I -a răspuns:,, Noi am auzit din Lege că Hristosul rămîne în veac; cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?``

35 I sus le -a zis:,, Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii cari aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunerecul: cine umblă în întunerec, nu ştie unde merge.

36 C îtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.`` Isus le -a spus aceste lucruri: apoi a plecat şi S'a ascuns de ei.

37 M ăcar că făsese atîtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,

38 c a să se împlinească vorba, pe care o spusese proorocul Isaia:,, Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?``

39 D e aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:

40 L e -a orbit ochii, şi le -a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să -i vindec.``

41 I saia a spus aceste lucruri cînd a văzut slava Lui, şi a vorbit despre El.

42 T otuş, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu -L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.

43 C ăci au iubit mai mult slava oamenilor decît slava lui Dumnezeu.

44 I ar Isus a strigat:,, Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M'a trimes pe Mine.

45 Ş i cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M'a trimes pe Mine.

46 E u am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămînă în întunerec.

47 D acă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n'am venit să judec lumea, ci să mîntuiesc lumea.

48 P e cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine -l osîndi: Cuvîntul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osîndi în ziua de apoi.

49 C ăci Eu n'am vorbit dela Mine însumi, ci Tatăl, care M'a trimes, El însuş Mi -a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.

50 Ş i ştiu că porunca Lui este viaţa vecinică. De aceea lucrurile, pe cari le spun, le spun aşa cum Mi le -a spus Tatăl.``