1 ( Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Nebunul zice în inima lui:,, Nu este Dumnezeu!`` S'au stricat oamenii, fac fapte urîte; nu este niciunul care să facă binele.

2 D omnul Se uită dela înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere, şi care să caute pe Dumnezeu.

3 D ar toţi s'au rătăcit, toţi s'au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, niciunul măcar.

4 Ş i-au pierdut mintea toţi cei ce săvîrşesc fărădelegea, de mănîncă pe poporul Meu, cum mănîncă pînea, şi nu cheamă pe Domnul?

5 E i vor tremura de spaimă, cînd Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.

6 R îdeţi voi de nădejdea celui nenorocit... dar scăparea lui este Domnul.

7 O ! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!...