Eclesiastés 1 ~ Eclesiastul 1

picture

1 P alabras del Predicador, hijo de David, rey en Jerusalén.

Cuvintele oratorului, fiul lui David, rege la Ierusalim. Deşertăciunea existenţei

2 « Vanidad de vanidades —dijo el Predicador—; vanidad de vanidades, todo es vanidad.»

„O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice oratorul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune!

3 ¿ Qué provecho obtiene el hombre de todo el trabajo con que se afana debajo del sol?

Ce câştig are omul din toată osteneala pe care o depune sub soare?

4 G eneración va y generación viene, pero la tierra siempre permanece.

Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne mereu în picioare.

5 S ale el sol y se pone el sol, y se apresura a volver al lugar de donde se levanta.

Soarele răsare şi apune, grăbindu-se apoi înspre locul de unde va răsări iar.

6 E l viento sopla hacia el sur, luego gira hacia el norte; y girando sin cesar, de nuevo vuelve el viento a sus giros.

Vântul bate spre sud, apoi se întoarce spre nord, se întoarce din nou, umblă mereu şi revine continuu la circuitul său.

7 T odos los ríos van al mar, pero el mar no se llena. Al lugar de donde los ríos vinieron, allí vuelven para correr de nuevo.

Toate râurile curg spre mare, fără să o umple însă; râurile se întorc de unde au plecat, doar ca să pornească iarăşi de acolo.

8 T odas las cosas son fatigosas, más de lo que el hombre puede expresar. Nunca se sacia el ojo de ver ni el oído de oír.

Toate lucrurile sunt obositoare, cum nu se poate spune, dar ochiul nu se satură să privească, aşa cum nici urechea nu se satură să asculte.

9 ¿ Qué es lo que fue? Lo mismo que será. ¿Qué es lo que ha sido hecho? Lo mismo que se hará, pues nada hay nuevo debajo del sol.

Ce a fost va mai fi, iar ce s-a făcut se va mai face! Nu este nimic nou sub soare!

10 ¿ Acaso hay algo de que se pueda decir: «He aquí esto es nuevo»? Ya aconteció en los siglos que nos han precedido.

Dacă cineva zice: «Iată un lucru nou!», totuşi el exista demult, încă din veacurile dinaintea noastră.

11 N o queda memoria de lo que precedió, ni tampoco de lo que ha de suceder quedará memoria en los que vengan después. La experiencia del Predicador

Nu ne mai amintim de cei de demult, tot aşa cum nici cei ce vor urma nu se vor mai păstra în amintirea celor ce vor veni după ei.“ Deşertăciunea înţelepciunii

12 Y o, el Predicador, fui rey sobre Israel en Jerusalén.

„Eu, oratorul, am fost rege peste Israel la Ierusalim.

13 M e entregué de corazón a inquirir y a buscar con sabiduría sobre todo lo que se hace debajo del cielo; este penoso trabajo dio Dios a los hijos de los hombres para que se ocupen en él.

M-am dedicat studiului şi cercetării înţelepciunii cu privire la toate lucrurile care se săvârşesc sub ceruri; aceasta este o ocupaţie obositoare, pe care Dumnezeu o dă oamenilor ca să se îndeletnicească cu ea.

14 M iré todas las obras que se hacen debajo del sol, y vi que todo ello es vanidad y aflicción de espíritu.

Am observat toate lucrările care se fac sub soare şi iată că toate sunt deşertăciune şi goană după vânt.

15 L o torcido no se puede enderezar, y con lo incompleto no puede contarse.

«Ce a fost îndoit odată nu mai poate fi îndreptat, iar ce lipseşte nu poate fi numărat.»

16 H ablé yo en mi corazón, diciendo: «He aquí, yo me he engrandecido, y he crecido en sabiduría más que todos mis predecesores en Jerusalén, y mi corazón ha percibido mucha sabiduría y ciencia.»

Mi-am zis: «Iată că mi-am mărit faima şi mi-am sporit înţelepciunea mai mult decât toţi cei care au fost la Ierusalim înaintea mea; inima mea a experimentat mult mai multă înţelepciune şi cunoştinţă.»

17 D e corazón me dediqué a conocer la sabiduría, y también a entender las locuras y los desvaríos. Y supe que aun esto era aflicción de espíritu,

M-am dedicat cunoaşterii înţelepciunii, precum şi cunoaşterii nebuniei şi a prostiei, dar mi-am dat seama că şi aceasta este goană după vânt.

18 p ues en la mucha sabiduría hay mucho sufrimiento; y quien añade ciencia, añade dolor.

«Unde este multă înţelepciune, este şi multă supărare şi cu cât este mai multă cunoştinţă, cu atât este mai multă mâhnire.»“