1 » Hijo mío, está atento a mi sabiduría e inclina tu oído a mi inteligencia,

Fiul meu, fii atent la înţelepciunea mea, ascultă bine cuvintele mele înţelepte,

2 p ara que guardes discreción y tus labios conserven la ciencia.

ca să-ţi păstrezi chibzuinţa şi buzele tale să păzească cunoştinţa!

3 L os labios de la mujer extraña destilan miel y su paladar es más suave que el aceite,

Buzele femeii adultere picură miere, şi cuvintele ei sunt mai alunecoase decât untdelemnul,

4 p ero su final es amargo como el ajenjo, agudo como espada de dos filos.

dar la urmă sunt mai amare decât pelinul, mai ascuţite ca o sabie cu două tăişuri.

5 S us pies descienden a la muerte, sus pasos se dirigen al seol.

Picioarele ei coboară la moarte şi paşii ei conduc spre Locuinţa Morţilor.

6 S us caminos no son firmes: no los conoce, ni considera el camino de la vida.

Ea nu dă atenţie căii care duce la viaţă; căile ei rătăcesc, dar ea nu ştie lucrul acesta.

7 » Ahora pues, hijos, escuchadme y no os apartéis de las razones de mi boca.

Acum, fiilor, ascultaţi-mă şi nu vă îndepărtaţi de la cuvintele mele.

8 A leja de ella tu camino y no te acerques a la puerta de su casa,

Fiule, păstrează-ţi calea departe de a ei, nu te apropia de uşa locuinţei ei,

9 n o sea que des tu honor a extraños, y tus años a alguien cruel;

pentru ca să nu-ţi dai cinstea altora şi anii tăi unui om nemilos,

10 o no sea que los extraños se sacien de tu fuerza, que tus trabajos queden en casa ajena

pentru ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta şi din munca ta să se îmbogăţească casa altuia,

11 y que gimas al final, cuando se consuma tu carne y todo tu cuerpo,

iar, la sfârşitul vieţii, să oftezi din greu când carnea şi trupul ţi se vor istovi.

12 y digas: “¡Cómo pude aborrecer el consejo? ¡Cómo pudo mi corazón menospreciar la reprensión?

Atunci vei spune: „Cum am urât eu disciplinarea! Cum a dispreţuit inima mea mustrarea!

13 ¡ No escuché la voz de los que me instruían, ni a los que me enseñaban incliné mi oído!

Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei şi să n-ascult de cei ce mă îndrumau!

14 C asi en el colmo del mal he estado, en medio de la sociedad y de la congregación.”

Era cât pe ce să fiu nenorocit de tot în mijlocul adunării şi comunităţii.“

15 » Bebe el agua de tu propia cisterna, los raudales de tu propio pozo.

Bea apă din puţul tău şi din propriul tău izvor!

16 ¿ Acaso han de derramarse tus fuentes por las calles y tus corrientes de aguas por las plazas?

De ce să se reverse izvoarele tale pe străzi şi râurile tale în locuri publice?

17 S ean ellas para ti solo, no para los extraños que estén contigo.

Lasă-le să fie doar ale tale şi nu le împărţi cu străinii.

18 ¡ Sea bendito tu manantial y alégrate con la mujer de tu juventud,

Fie binecuvântată fântâna ta şi bucură-te de soţia tinereţii tale –

19 c ierva amada, graciosa gacela! Que sus caricias te satisfagan en todo tiempo y recréate siempre en su amor.

cerboaică iubită, căprioară plăcută! Fii îmbătat tot timpul de sânii ei, fii întotdeauna captivat de dragostea ei.

20 ¿ Por qué, hijo mío, has de andar ciego con la mujer ajena y abrazar el seno de la extraña?

Fiul meu, pentru ce să fii atras de o străină? De ce să îmbrăţişezi sânul altei femei?

21 L os caminos del hombre están ante los ojos de Jehová, y él considera todas sus veredas.

Căci umbletele omului sunt înaintea ochilor Domnului şi El cântăreşte toate cărările lui.

22 A presarán al malvado sus propias iniquidades, retenido será con las ligaduras de su pecado.

Cel rău va fi prins de înseşi nelegiuirile lui şi va fi legat cu funiile păcatului lui.

23 É l morirá por falta de disciplina y errará por lo inmenso de su locura.

El va muri din lipsă de disciplinare şi va rătăci din prea multa lui prostie.