1 O mul născut din femeie are zile puţine, dar pline de necaz.

“Man, who is born of a woman, is of few days, and full of trouble.

2 R ăsare ca o floare şi se usucă; fuge ca o umbră şi nu se mai vede.

He grows up like a flower, and is cut down. He also flees like a shadow, and doesn’t continue.

3 A i Tu ochii aţintiţi asupra unui astfel de om? Îl chemi Tu la judecată cu Tine?

Do you open your eyes on such a one, and bring me into judgment with you?

4 C ine poate scoate ceva curat din ceva necurat? Nimeni!

Who can bring a clean thing out of an unclean? Not one.

5 Z ilele omului sunt hotărâte. Tu cunoşti numărul lunilor lui şi i-ai pus hotare pe care nu le poate trece.

Seeing his days are determined, the number of his months is with you, and you have appointed his bounds that he can’t pass;

6 A şa că nu te mai uita la el şi lasă-l singur să se bucure ca un lucrător de ziua lui.

Look away from him, that he may rest, until he shall accomplish, as a hireling, his day.

7 P entru un copac tot mai este nădejde: dacă este tăiat, el va răsări din nou şi lăstarii lui nu încetează să reapară.

“For there is hope for a tree, If it is cut down, that it will sprout again, that the tender branch of it will not cease.

8 D eşi rădăcina îi îmbătrâneşte în pământ şi-i piere trunchiul în ţărână,

Though its root grows old in the earth, and its stock dies in the ground,

9 l a mireasma apei va înmuguri şi va da ramuri ca o plantă.

yet through the scent of water it will bud, and sprout boughs like a plant.

10 F iinţa umană, însă, când moare, îşi pierde toată vlaga; omul, după ce îşi dă ultima suflare, nu mai este.

But man dies, and is laid low. Yes, man gives up the spirit, and where is he?

11 D upă cum apele pier din mare, iar râul seacă şi se usucă,

As the waters fail from the sea, and the river wastes and dries up,

12 t ot aşa omul se culcă şi nu se mai ridică, cât vor fi cerurile nu se mai trezeşte, nici nu se mai scoală din somnul lui.

so man lies down and doesn’t rise. Until the heavens are no more, they shall not awake, nor be roused out of their sleep.

13 O ! de m-ai ascunde în Locuinţa Morţilor, de m-ai acoperi până Îţi trece mânia şi de mi-ai hotărî o vreme când să-Ţi aminteşti de mine!

“Oh that you would hide me in Sheol, that you would keep me secret, until your wrath is past, that you would appoint me a set time, and remember me!

14 D acă un om moare, va trăi el din nou? În toate zilele trudei mele, aş aştepta să-mi vină eliberarea.

If a man dies, shall he live again? All the days of my warfare would I wait, until my release should come.

15 A tunci mă vei chema şi-Ţi voi răspunde; vei tânji după lucrarea mâinilor Tale.

You would call, and I would answer you. You would have a desire to the work of your hands.

16 A tunci îmi vei număra paşii şi nu-mi vei mai ţine în seamă păcatul;

But now you number my steps. Don’t you watch over my sin?

17 v ei pecetlui fărădelegile mele într-un sac şi-mi vei acoperi nedreptatea.

My disobedience is sealed up in a bag. You fasten up my iniquity.

18 D ar aşa cum munţii cad şi se surpă, iar stânca e mutată din locul ei

“But the mountain falling comes to nothing. The rock is removed out of its place;

19 ş i aşa cum apa sapă în piatră, iar torenţii spală pământul, tot aşa distrugi Tu nădejdea omului.

The waters wear the stones. The torrents of it wash away the dust of the earth. So you destroy the hope of man.

20 Î l învingi pentru totdeauna şi el se duce; îi schimbi înfăţişarea şi apoi îl izgoneşti.

You forever prevail against him, and he departs. You change his face, and send him away.

21 D acă fiii lui sunt onoraţi, el nu ştie, dacă sunt înjosiţi, el nu vede.

His sons come to honor, and he doesn’t know it. They are brought low, but he doesn’t perceive it of them.

22 E l simte doar durerea trupului său şi suferă doar pentru sine.“

But his flesh on him has pain, and his soul within him mourns.”