1 D upă toate aceasta, Iov şi-a deschis gura şi a început să blesteme ziua în care s-a născut.

După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

2 I ov a zis:

A luat cuvîntul şi a zis:

3 „ Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care s-a zis: «S-a născut un băiat!»

Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

4 P refacă-se în întuneric ziua aceea! Fie ca Dumnezeu să nu se îngrijească de ea din ceruri, iar lumina să nu strălucească peste ea!

Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

5 N egura şi bezna să o cuprindă, norii să o acopere, întunecimea zilei să o înspăimânte!

S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

6 Î ntunericul să stăpânească noaptea aceea! Să nu se bucure între zilele din an, să nu fie numărată între luni!

Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

7 D a, noaptea aceea să fie stearpă, să nu se audă nici un strigăt de bucurie în ea!

Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

8 B lestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul!

Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

9 S telele zorilor ei să fie întunecate, să dorească lumina, dar să nu o primească! Să nu vadă pleoapele dimineţii,

să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

10 p entru că n-a închis uşile pântecelui mamei mele şi n-a ascuns necazul de ochii mei.

Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

11 D e ce n-am murit la naştere şi n-am pierit când am ieşit din pântece?

Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

12 D e ce au fost genunchi care să mă primească şi sâni care să mă alăpteze?

Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

13 A cum aş fi stat culcat şi liniştit, aş fi dormit şi m-aş fi odihnit

Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

14 c u împăraţii şi sfetnicii pământului, care şi-au zidit falnice morminte,

cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

15 c u prinţii care au avut aur, care şi-au umplut casele cu argint.

cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

16 S au de ce n-am fost îngropat ca o stârpitură, ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?

Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

17 A colo cei răi nu te mai necăjesc şi acolo cei obosiţi se odihnesc.

Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

18 A colo prizonierii se bucură, nu mai aud glasul asupritorului.

Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

19 Ş i cel mic şi cel mare sunt acolo, iar sclavii sunt eliberaţi de stăpânii lor.

cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

20 D e ce i se dă lumină celui nenorocit şi viaţă celui cu amărăciune în suflet,

Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

21 c elor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine, care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,

cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

22 c elor care nu mai pot de bucurie şi de veselie când găsesc mormântul,

cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

23 o mului a cărui cale este ascunsă şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?

Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

24 G emetele îmi sunt pâinea, şi suspinele mi se varsă ca apa.

Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

25 L ucrul de care mă temeam a venit asupra mea şi lucrul de care îmi era groază a venit peste mine.

De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

26 N -am nici pace, nici tihnă, n-am nici odihnă, ci numai nelinişte.“

N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``